6.3 C
Giurgiu
marți, decembrie 5, 2023

Ascensiune în Munții Tian-Șan în căutarea leopardului de zăpadă

În timpul recentei pandemii Covid-19 am scris...

Melanezieni și austronezieni. Cine sunt papuașii?

Așa cum am promis, revin cu povestea...

Bișkek, odinioară Frunze

La vremea la care am făcut prima...

Din nou despre cetate

SpecialDin nou despre cetate

Fără să mi-o ceară oficial, Primăria și Muzeul m-au îndemnat să elaborez un text care să fie la îndemâna vizitatorilor noii amenajări din preajma ruinelor Cetății Giurgiului. Iată ce cred eu că trebuie să cunoască aceștia:

Ruinele Cetății din Insulă reprezintă o rezervație arheologică de importanță deosebită, sunt ocrotite de Legea 422 din 2001 și figurează în Lista Monumentelor Istorice la poziția GR-I-s-A-14756.

Muzeul giurgiuvean a întreprins cercetarea lor parțială în 1955 (în colaborare cu Institutul de arheologie al Academiei Române) și în perioada 1976-1997 (în colaborare cu Muzeul Militar Național).

Cetatea a fost ridicată spre sfârșitul secolului al XIV-lea, în vremea marelui voievod Mircea cel Bătrân, posibil pe fundația mai veche a unui turn bizantin. Ea a fost reședință domnească temporară, după cum o dovedesc documentele emise aici în 1403, 1409, 1411 și 1415.

Cetatea Giurgiu a fost cucerită de turci către 1420 și transformată în baza unui cap de pod al Înaltei Porți la nord de Dunăre. A rămas în stăpânirea lor peste patru secole, cu câteva scurte întreruperi datorate recuceririlor de către oști ale Creștinătății.

Cele mai importante dintre acestea au fost în 1445 – în urma asediului combinat al armatei lui Vlad Dracul și al unei flote burgundo-papale, în 1461 – după atacul condus de Vlad Țepeș și în 1595 – când armate reunite ale celor trei țări române (conduse de Sigismund Bathory, Mihai Viteazul și Ștefan Răzvan) au repurtat o victorie zdrobitoare asupra vizirului Sinan Pașa, cu larg răsunet european.

În 1659 a avut loc ultima încercare a românilor, conduși de Mihnea al III-lea, de a relua această cetate.

În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea și în primele decenii ale celui următor, Giurgiu s-a aflat în centrul confruntărilor militare dintre imperiile Țarist, Habsburgic și Otoman, pe malul stâng al brațului Dunării ridicându-se și o a doua cetate de tip bastionar.

Cetatea din Insulă a fost cucerită de ruși în 1771, atacată fără succes de austrieci în 1790 și reluată de ruși în 1810, după capitularea garnizoanei.

În urma tratatului de pace ruso-turc semnat la Adrianopol în 1829, fosta kaza otomană a fost retrocedată Țării Românești, iar fortificațiile au fost demolate.

Monumentul aflat azi în ruine a cunoscut de-a lungul istoriei sale prezența a numeroase capete încoronate, a unor străluciți comandanți de oști și a unor personalități din majoritatea țărilor europene.

Valorificarea turistică a locului începută acum trebuie coroborată cu cea a celorlalte monumente din vecinătate și integrată dezvoltării urbane.

Redeschiderea șantierului arheologic, conservarea și reconstituirea parțială a zidurilor sunt obiective în atenția municipalității, dar anvergura lor (tehnică, științifică și financiară) presupune o cooperare internațională într-un dorit viitor climat de pace.

Articole noi

Vezi si alte etichete:

Ultimele articole