A început numărătoarea inversă până la mineriada a treia, una de catifea, ce pare încropită la repezeală, însă nu este deloc așa. Mintea românului din pătura socială vulnerabilă a fost prelucrată sistematic, cu luni bune înainte de alegeri. Internetul a fost mediul perfect pentru modelarea creierulu odihnit, înmuiată precum balega în ploaie sub avalanșa de zeci de postări zilnice care îi aminteau de vremurile când tractorul, camioanele, pământul, fabricile… toate erau românești, desertul cel mai bun era pâinea cu zahăr iar oamenii se ajutau, nu se dușmăneau ca în zilele de azi.
Bombardat cu astfel de postări, românului i s-a servit bomboana Călin Georgescu care, odată pusă pe colivă, o transformă în tiramisu.
Discursul individului, o însăilare de misticism, naționalism legionar și conspiraționism, purtat cu voce controlată, pronunțând deseori cuvinte precum popor, strămoși, sacru, neam, Dumnezeu, Hristos, aducând mereu în prim plan măsuri populiste pe care le va pune în practică, a vrăjit audiența, la prima strigare, până în măduva oaselor. Nu contează că acele măsuri, prin simpla vehiculare în spațiul public, ar deregla și cea mai așezată societate. Asaltați în permanență și pe toate grupurile de clipuri video ale unor conturi false create în ultimele două-trei luni, care ridică în slăvi pe candidatului Georgescu sau calcă în picioare pe Lasconi, românul digeră fără dubii tot ce i se servește, cu gândul la un nou Vlad Țepeș, Ștefan cel Mare sau chiar Ceaușescu. Nu se gândește nicio clipă că poate fi chiar prima victimă a noului sistem politic visat de Georgescu, în care președintele naționalizează, desființează partide, stabilește mercurialul, împarte pășuni fermierilor, dă de pământ cu multinaționalele și cu străinii care au supt sângele poporului.
Avem de ales între o Lasconi aruncată într-un meci fără să aibă încălzirea necesară și Georgescu, un curcan fără coadă care se visează cocoș de munte.
In puținele zile rămase până la alegeri, să sperăm că tot mai mulți români vor pricepe că din Georgescu nu mai rămâne nimic dacă îl dezbraci de discursul lui de lemn. În caz contrar, riscăm să ne tragem mult timp ”palme fericite”, precum consoarta acestuia. Errare humanum est, perseverare diabolicum.
P.S. Între timp, mitul salvatorului nației începe să se destrame, după desecretizarea rapoartelor serviciilor de informații. Miinciuna are picioare scurte.