Deunăzi, la invitația Bibliotecii județene ”I. A. Bassarabescu”, am conferențiat pe tema enunțată în titlu. Mai întâi am arătat cât de norocos am fost de a mă fi născut într-o casă cu bibliotecă. Tata avea un dulap de brad cu două uși, în care păstra vreo 300 de cărți, colecție încropită majoritar în vremea studenției sale bucureștene. Era o bibliotecă de om sărac, mezinul orfan de război al unei văduve ce-i născuse anterior încă trei surori și cinci frați. Am crescut împreună cu acea bibliotecă care s-a îmbogățit în două decenii, ajungând la peste 2000 de volume, depozitate în mobilier de stejar, rodul achizițiilor unei familii de intelectuali. Am relatat...

Am văzut recent la Muzeul Municipiului București o expoziție,...

Nu vom analiza toate aserțiunile lui Heidegger din acest...

Ultimul gest al poetului Eran Sela, înainte de a...

Am fost recent în Italia cu treburi, în acest...