,,Mulți ani mai târziu, în fața plutonului de execuție, colonelul Aureliano Buendia avea sa-și aducă aminte de după-amiaza aceea îndepărtată în care tatăl său l-a dus să cunoască gheață. Macondo era pe atunci un cătun cu douăzeci de case din lut și trestie, ridicate pe malul unui râu cu ape diafane ce se repezeau prin albia de pietre lustruite, albe și uriașe ca niște ouă preistorice.”
Gabriel Garcia Marquez- ,,Un veac de singurătate”
,,Din pragul <Cronicii> Santiago privește bulevardul Tacna, fără pic de afecțiune: automobile, clădiri inegale și decolorate, schelete de anunțuri luminoase pâlpîind în ceață, amiaza cenușie. Când se alesese praful din Perú? Un stol de băiețandri se strecoară printre mașinile oprite la semaforul de pe Wilson, trâmbițând titlurile ziarelor de după-amiază, și el o ia, încet, spre Colemna. Cu mâinile-n buzunare, cu capu-n jos, se îndreaptă, flancat de mulțimea trecătorilor, spre Piață San Martin. Elena ca Perú-ul, el, Zavalita, se-alesese praful și de el cândva, într-un moment anume. Gândește: când?”
Mario Vargas Llosa- ,, Conversație la Catedrala”
,,Pe poarta unui hotel din orașul reședință de gubernie NN a intrat o brișcă nu prea mare, cu arcuri și destul de arătoasă, de felul celor cu care merg holteii: locotenenți-colonei și locotenenți-majori pensionari, moșieri care au cam o sută de suflete de iobagi- într-un cuvânt, toți cei care se numesc boieri de rangul al doilea.”
N.V. Gogol- ,,Suflete moarte”
A consemnat Gheorghe Velicu.