Nerăbdător să ajung cât mai repede în Parcul Natural Masai Mara pentru a începe seria de explorări prin savană, mă trezisem în acea dimineață cu noaptea în cap și patrulam deja prin fața recepției hotelului de tranzit înainte de ora fixată pentru întâlnirea cu rangerul care urma să ne ducă la bordul unui jeep până la o lodge din inima comunității biotice a vieții sălbatice. L-am văzut pe ranger afară, în fața jeep-ului și m-am dus nerăbdător să-l întâmpin. În timp ce mă apropiam cu pași hotărâți spre el, l-am văzut cum mă fixează surâzător cu privirea, mă privește cu blândețe și îmi spune pe un ton prietenos, în limba swahili, „Hakuna Matata!”. „Hakuna Matata!”, i-am răspuns și i-am întins mâna. În timp ce o strângea cu vigoare, s-a prezentat, „Omondi”, apoi, în timp ce eu replicam cu numele meu, zicând, nu știu de ce, pe un ton franțuzit, „Constantin”, a adăugat „Cel născut în zorii zilei”, dând de înțeles că acesta este înțelesul numelui său. Am început să pregătim urcarea bagajelor pe capotă, acoperirea lor cu o prelată și ancorarea strânsă cu frânghii. Gesturile mele grăbite l-au făcut să îmi facă un semn de temperare cu palma întinsă și să rostească iarăși „Hakuna Matata!”. I-am dat dreptate în gândul meu, aveam o zi întreagă înainte, de ce să mă agit. Acel ultim „Hakuna Matata!” m-a pus la punct și m-a fixat pe deplin în realitatea socială africană.
Pe drum m-am gândit amuzat la semnificația acestui salut și mi-am propus ca la întoarcere să ofer un comentariu, promisiune pe care, iată, chiar acum o realizez. Mai întâi m-am pomenit râzând de unul singur, reamintindu-mi că fostul președinte Klaus Iohannis a fost primit cu aceeași formulă de salut la sosirea sa în Zanzibar, într-un fel, poate cea mai potrivită întâmpinare involluntar ironică pentru modul de a fi al fostului președinte, aparent imperurbabil și nepăsător la problemele țării și ale cetățenilor ei. În traducere literală „Hakuna Matata!” ar fi echivalentul englezescului „No problem!”, ceea ce în românește s-ar traduce prin „Nicio problemă!”, iar într-un sens mai larg am zice „Nu trebuie să-ți faci griji!”, „Las-o mai ușor!”, ori „Nu te ambala prea mult!”. Reamintesc și formula la fel de faimoasă lansată muzical de Bobby McFerrin, „Don’t woory, be happy!”.
Încerc să fac un exercițiu cultural și să recuperez scurta istorie a celebrității mondiale a formulei „Hakuna Matata!”. Cred că începutul îl reprezintă o piesă muzicală făcută cunoscută de trupa Boney M. pe la începutul anilor 1980, „Jambo – Hakuna Matata”, de fapt, o versiune în limba engleză a melodioasei „Jambo Bwana” lansată anterior de un grup din Kenya „Them Mushrooms”. Acum, după patruzeci de ani, piesa „Jambo Bwana” își retrăiește gloria, fiind cântată peste tot în Kenya și Tanzania (inclusiv și în special în Zanzibar), pe plajă, în barcă, la hotel, în jeep în timpul unui safari, este, am putea spune, șalgărul etern al acestui spațiu geografic.
Dar un și mai mare impact în promovarea ideii și a stilului de viață „Hakuna Matata!” l-a avut filmul de animație produs de Studiourile Disney, „The Lion King”, difuzat în anul 1994. Timon și Pumba, două personaje din film, o suricată și un facocer (procul de savană), îl învață pe Simba, puiul de leu, să lase de o parte grijile trecutului și să trăiască ancorat în prezentul promițător. În filmul de animație avem și un cântec nou compus de Elton John pe versurile lui Tom Rice.
Dezvoltarea turismului în zona parcurilor naturale și în Zanzibar a dus la recuperarea cântecului originar și la transformarea expresiei „Hakuna Matata!” într-o marcă a stilului de viață relaxat, lipsit de griji, în armonie și interconectivitate. Pentru europeni și cei care au adoptat ritmul corporatist și consumerist, „Hakuna Matata!” presupune o schimbare a modului de viață cel puțin pe durata vacanței petrecută în acest spațiu african al relaxării și conviețuirii. Desigur, inițial este șocant, dar te adaptezi rapid și începe să îți placă.
Aș spune că noi, europenii, recuperăm astfel un mod de viață care a fost o alternativă valabilă la începuturile civilizației europene, pe vremea vechilor greci, dar Revoluția Industrială și capitalismul concurențial au schimbat totul. Am intrat într-un ritm al muncii și al epuizării, al mașinismului ironizat de Chaplin în „Timpuri noi”, când nu mai este timp de reverie romantică. Într-un fel, așa cum ar zice Jung și cum am discutat în câteva articole anterioare, Africa ne provoacă să ne reîntoarcem la sensul cosmic originar al prezenței noastre în lume și la recuperarea arhetipală a unei stări de echilibru cu natura.
Aș îndrăzni o reconstricție istorică a acestui stil de viață în spațiul nostru geografic întorcându-mă la ideea de „ataraxie” a vechilor greci, așa cum a fost aceasta înțeleasă de stoici, epicurei și pyrronieni, desigur, cu diferențe de nuanțe și de proiect filosofic privind atingerea ei, dar, în linii mari, ducând spre seninănate și liniște sufletească, fie prentru că am suspendat judecata sau fie pentru că plăcerile iau locul îngrijorărilor.
Așadar, departe de a fi o simplă formulă de salut, „Hakuna Matata!” este o filosofie de viață care preupune trăirea liberă și cu plenitudine a ceea ce avem la îndemână și aproape de noi, fără să încercăm competitiv să impunem o altă ordine decât cea a firescului naturaleții, ca să zic așa, sfidând un truism. Suricata și facocerul îl învață pe micul Simba să își asume normalitatea unei vieți, ceva de felul, dacă ești menit să fii regele leu, iată, asta ai de făcut, fii rege! Altfel spus, dacă ești om și te afli pe o plajă în Zanzibar, bucură-te de soare și de apele calde ale oceanului, uită de griji și respiră adânc, viața nu stă doar în sarcini de serviciu și încrâncenări.
Mă întorc la final la versurile în swahili ale cântecului originar și fredonez:
Jambo, Jambo Bwana,
Habari gani, nzuri sana,
Wageni, Mwakanbishwa
Kenya jetu, Hakuna Matata.
De aceea, pentru totdeauna, Hakuna Matata!