Am scris într-un episod precedent intitulat „Fascinația peisajului și descoperirea celuilalt” despre călătoria lui Carl G. Jung în Kenya și revelația pe care acesta a avut-o cu privire la relațiile interumane într-un orizont stratificat al psihologiei arhetipale, ceea ce a născut gândul fondator al teoriei sale redat prin formula linvistică „Eu sunt El”, în sensul că la nivelul inconștientului colectiv Jung recunoștea o identitate colectivă cu celălalt, vânătorul care stătea sprijinit în lance pe coama unui deal.
Dar ceea ce pentru noi europenii este o idee pe care i-o atribuim eventual lui Jung, pentru un african sau un cunoscător al culturii africane aceasta este nimic altceva o tradiție ancestrală de a înțelege lumea socială și faptul de a fi într-un grup. Am sesizat această filosofie a identității psihologice a comunității tribale încă de la prima mea vizită în Africa de Sud, apoi am regăsit aceeași perspectivă pe un spațiu mai extins, inclusiv pe teritoriile de astăzi ale Kenyei și Ugandei, acolo unde Jung s-a aflat în călătoria sa.
Cheia înțelegerii acestei perspective autohtone stă în elucidarea înțelesului unui cuvânt. Este vorba despre termenul „Ubuntu” îl găsim în limbile triburilor Bantu, poate cea mai cunoscută dintre acestea este zulu, și are sensul larg de „umanitate” și chiar mai mult decât atât. Este vorba despre ceea ce, așa am zice noi europenii, transcende persoana ca individ autonom, cu voință și liber arbitru, și vizează acele valori care sunt împărtășite de membrii unei comunități și îi țin împreună, într-o interconectivitate empatică, în care se simt unii pe ceilalți și în care reciprocitatea are forța de a da coeziune comunității ca totalitate, atât cea tribală, cât și ca umanitate în ansamblu.
Mai mult decât atât, triburile bantu lucrează cu o noțiune de comunitate extinsă dincolo de granițele comunității umane, ceea ce eu am numit în cercetările mele „comunitate biotică” . Ei bine, noi, europenii, am început abia în ultimele decenii să vorbim despre comunitatea biotică în termenii unei comunități morale, pe când triburile bantu împărtășesc prin tradiție acest mod de raportare unele la altele și la lumea naturală ca întreg, ceea ce noi numim „ecosistem” după ce am dezvoltat lexiconul specific ecologiei ca știință. Pentru triburile bantu interconectivitatea este înțeleasă în acest sens larg, de reciprocitate umană și de relație cu lumea naturală. Relația dintre comunitatea umană și natura înconjurătoare este înțeleasă ca o dublă dependență: omul depinde de natura care, la rândul ei, depinde de om.
Cele mai radicale utilizări filosofice ale termenului „Ubuntu” sunt, după părerea mea, două dintre ele. Potrivit celei dintâi, „Ubuntu” înseamnă „eu sunt pentru că tu ești”, ceea ce înseamnă nu doar că depindem unul de celălalt, ci că suntem împreună în ordinea primară a ființării, a prezenței noastre în lume, altfel spus, n-am putea fi unul fără celălalt. Este un înțeles pe care îl vom regăsi la Jung cu o conotație mai restrânsă redată prin formula sa „Eu sunt El”. Dar ceea ce mi s-a părut surprinzător și remarcabil este un al doilea sens pe care îl regăsim la tribul Xhosa, cel potrivit căruia „Ubuntu” este credința că întreaga umanitate este conectată pe baza unei legături universale.
Nelson Mandela a fost un xhosa și acum, dacă luăm în seamă ceea ce am spus mai sus, putem înțeelege vizunea sa despre ordinea socială în Africa de Sud, faptul că el a încercat să inducă o stare de coeziune în întrega societate care ieșise din apartheid-ul care o scindase cu violență și cruzime, cu nedreptate și injustiție socială și politică. În mod surprinzător pentru unii, Nelson Mandela a propus o guvernare bazată pe principiul „Eu sunt pentru că tu ești”, pe compasiune și iertare, pe interconectivitate și integrare, încercând să dea tranziției o asemenea direcție. După ieșirea din închisoare Mandela a propus reconcilierea și în toate discursurile și atitudinile sale a încercat să transmită cu empatie deschiderea sa spre unitate și interconectivitate.
Am vorbit cu o tânără xhosa la un muzeu al tradițiilor tribale și îmi spune că filosofia „Ubuntu” este împărtășită într-un areal majoritar al Africii, din Nigeria până în Etipoia și din Namibia până în Zambia, diferențele terminologice fiind minime. În spatele acestei filosofii se află un set de valori și de practici tradiționale care le dau identitate colectivă și autenticitate. Desiguri, sunt unele diferențe de la un grup etnic la altul, însă viziunea de ansamblu rămâne aceeași în parametrii ei relaționali, sociali și spirituali.
Pentru europeanul format în tradiția etică a individualismului acest holism pare straniu și impracticabil. Mike, școlit și pe la universități europene, încearcă să-mi explice cum stau lucrurile și îmi ține o lecție: „Suntem împreună ca persoane și suntem persoane numai prin ceilalți, numai prin faptul că ne oglindim în ceiilalți. Celălalt este o oglindă a subiectivității mele. Dacă înțelegem astfel intersubiectivitatea, atunci acțiunile noastre vor deveni mult mai responsabile, pentru că noi înșine devenim mai buni, adică încetăm să mai fim egoiști dacă ne gândim mai întâi la celălalt. Eu sunt fericit dacă tu ești fericit. E greu de înțeles, nu?” Am rămas fără replică atunci când Mike a întrerupt brusc pledoaria sa. Tot el a revenit și ne-a propus să ascultăm o piesă muzicală de Miriam Makeba, și ea o xhosa.