Cuvântul țigan provine din limba greacă, athinganos care înseamnă păgân, lucru spurcat, de neatins.
Cuvântul rrom provine din limba sanscrită, dom și înseamnă om.
Numele pe care îl utilizează membrii comunității de romi pentru a se autodefini este cel de rrom. Mihai Kogălniceanu spunea că „ţiganii, între ei, se numesc romi”, și are sens pentru că în limba romani nu există cuvântul “țigan”, aceast cuvânt romii l-au căpătat în perioada medievală când au ajuns în Imperiul Bizantin și au fost confundați cu o sectă care se numea athinganein, (tradus: „a nu se atinge”, păgân”) și care practica izolaționismul.
De menționat faptul că în acea perioadă, creștinismul avea o amploare foarte mare, iar rromii venind din zone ale lumii, mai exact din nord-vestul Indiei, unde creștinismul nu avea așa amploare, au fost numiți ”athinganos”- ”lucru de neatins, păgân”. Cu toții știm ce înseamnă cuvântul păgân din punct de vedere religios, o persoană necreștinată.
Când au ajuns în Țările Române, în 1385, romii au fost identificați ca fiind țigani termen care mai degrabă, desemna o stare socială, aceea de rob, nicidecum etnia.
Așadar, rromii nefiind creștini la acel moment, clar că au fost numi păgâni-athinganos, însă acest termen a prins conotații peiorative, ajungând în Tările Române, în secolul al XIV-XV-lea, să fie dată o notă legislativă, prin care se interzicea accesul ”țiganilor” într-o biserică, iar dacă acest lucru se întampla, sugestia era ca acea biserică să fie dărâmată.
Acesta este doar un mic exemplu din sutele de practici ale majoritarilor la adresa romilor, aceștia din urmă fiind tratați ca niște animale, în acea perioadă existând chiar targuri de sclavi romi, aceștia fiind vânduți ca animalele sau galbeni sau chiar prin troc, aceștia fiind dați la schimb pe diferite animale în funcție de capacitatea de muncă a persoanelor vândute.
Alți termeni folosiți în alte limbi sunt cei derivați din termenul „egiptean”, respectiv „gypsy”, „gitano”, etc și se bazează pe faptul că în evul mediu se presupunea că originea romilor ar fi fost din Egipt.
Apoi termenul de țigan a devenit o poreclă de batjocură și o etichetare pentru toți aceia care promovau aspecte negative în societate sau aveau trăsături comportamentale neadecvate.
O dată răspândit acest cuvânt a adus cu el multe consecințe negative pentru această etnie care au condus la stigmatizare și asocierea unei întregi etnii cu valori negative ale societății. În plus, a afectat stima de sine a multor generații, iar alți membri ai comunității nu au mai dorit să se identifice ca fiind romi.
Acum înțelegem și mai mult de ce este important să folosim termenul corect de “rom” și nu termenul de “țigan”.
Consider că acest lucru trebuie cunoscut de către toți copiii, încă de la vârstă fragedă, pentru a cunoaște de ce prietenul lui este numit ”țigan” și de ce părintele lui, uneori, atunci când face o prostie, este amenințat că ”dacă nu este cuminte, îl va da la țigani”.
Imaginați-vă un copil care crește cu teama că ”țiganii” îl vor lua de lângă părinții lui, ce părere va avea despre prietenul lui ”țigan”, clar că îl va considera un om rău, care este capabil să-l ia de lângă părinții lui, iar acest lucru se poate întâmpla oricărui copil, fie rom, fie majoritar.
Dacă mai sus am vorbit din prisma unui copil majoritar care crește cu ideea că ”țiganii îl fură, țiganii sunt oameni răi, țiganii sunt murdari, țiganii vorbesc urât”, clar că la maturitate aceste idei se vor contura și mai tare, iar până la un adult rasist nu mai este decât un pas.
Dacă vorbim din prisma unui copil rom, care crește cu stigmatul că dacă este brunet, este ”țigan”, dacă vorbește limba romani este ”țigan”, iar prietenii, colegii de școală sau grădiniță, din ”țigan” nu îl soate, acest copil va avea tendința tot timpul să fugă de identitatea lui etnică, să nu mai vorbească limba lui maternă și să se identifice ca majoritar, pentru că el ”nu este un om rău, el nu vprbește urât, el nu fură copii”, iar de aici și până la refuzul asumării identității și marginalizre nu mai este decât un pas.
Aceste lucruri, din păcate, sunt reale, extsă nenumărate cazuri de rasism, automarginalizare, discriminare pe bază etnică, iar singurii vinovați suntem noi, cei care înercăm să formăm caractere, noi, părinți, noi, politicieni, care doar privim și nu facem nimic în acest sens și ne îndtrebăm constant de ce societatea în loc să evolueze, parcă involuează și parcă nu ne mai comportăm ca niște oameni buni și iubitori de oameni.
Aș vrea să mă opresc aici din prezentarea tristă a societății actuale cu o întrebare: ”Oare, dacă acum știu că ”țigan” înseamnă de fapt, lucru spurcat de neatins”, voi mai putea să-l numesc pe prietenul meu bun ”țigan”, pentru că acest lucru l-ar jigni, chiar dacă el știe sau nu știe acest lucru?”