Auzi? Tu ştii că ochii tăi sunt cam prea rotunzi pentru o chinezoaică, dar destui de oblici
ca să nu te întreba cineva din ce ţară asiatică eşti?
Tocmai sorbise o gură din cana cu ceai pe care o punea în momentul ăla pe masa de la terasa
barului în care ne aflam, a privit prin mine, a dus mâna la faţă, ca şi cum ar fi alungat ceva de
pe chip, şi mi-a dat replica. Dar tu înţelegi că penisul tău, după standartele europene de lungime, nu există, iar în China ar fi la limita minimă, cât să stabilească sexul noului născut? Nu neapărat bărbătesc!
Nenorocita vorbea perfect româneşte! Se născuse aici, la începutul anilor 80, ta-su şi mă-sa
fiind ceva şmecheri în Partidul Comunist din China. Un fel de secretari de judeţ, provincie la ei,
teritoriu cu vreo 40 milioane de oameni! Apoi, o dată cu dărâmarea cortinei de fier, familia
fusese relocata prin mai multe ţări din occident. De vreo doi ani se întorsese în România. Şi de
vreun an ea, cel mai important membru al neamului ei, îmi cotrobăia mintea şi sufletul!
Mică, evident, ca înălţime şi ca statură, firavă, pielea foartă albă şi părul foarte negru, cea mai
vioaie privire pe care a trebuit să o confrunt vreodată! Aproape că îţi sfredelea ţeasta atunci
când te fixa cu o uitătură! Aşa ne-am şi cunoscut!
Nu te supăra, de ce se uită chinezoaica asta mică aşa la mine?
Vânzătoarea de la magazinul cu parfumuri dintr-un mall de la care aşteptam răspunsul doar
mi-a trântit o cutie pe tejghea, fără să îmi răspundă! În schimb, am auzit din spate, şi o dată cu vocea şi un fel de piroi în ceafă, un glas de femeie copil care avea să mă bântuie ani buni.
Chinezoaica asta mică se uită aşa la dumneavoastră pentru că era înainte la casa de
marcat şi tocmai voia să plătească!
Jur că nu o observasem! Aşa i-am spus şi ei atunci, şi mult timp după! Iar după, nu m-a crezut niciodată. Iar atunci i-a fost indiferent!
Mi-am cerut scuze, m-am bâlbâit, m-am oferit să-i plătesc parfumul cu speranţa că nu
cumpărase toată colecţia de Obsentum. M-a refuzat!
De data asta doar cu vocea de copil! Îi plăcea starea în care intrasem! Se juca şi se simţea
răsfăţată! Gândeam toate astea în timp ce mă îndepărtasem un pic, cât să îi las loc să ajungă la casă, iar vânzătoarea îi împacheta achiziţia.
Genunchii ăia de copil care abia se vedeau peste tivul rochiei roşiii, simple, ca de sarafan,
buzele roz, nerujate, umerii şi clavicula adolescentine!
Pentru câteva secunde am crezut că zace în mine un pedofil ruşinos! Şi apoi, să fim seroşi,
cărui bărbat nu-i place să muşte dintr-o pulpa mai tânără?
A râs când i-am povestit mai târziu, în aceeaşi zi, dar seară, tot ce îmi trecuseîn momentele
alea prin minte! Râs de femeie! Care tocmai ce descoperise, în timp ce se dezvelea, un bărbat idiot şi perplex ce se pregătea să îi construiască un altar din săruturi, atingeri şi din cuvinte! Ori, nu-i aşa, cel puţin aşa credea!
N-are rost să scriu aici cum o chemă! Lesne de înţeles de ce! . Pe lângă numele oficial,
imposibil de tastat, asiaticii care trăiesc în Europa îşi aleg un prenume creştinesc, uşor de
pronunţat şi de reţinut de restul! Ea, de exemplu, optase pentru Wanda. Nu mi-a plăcut! Aşa că am botezat-o eu! Mariţa!
I-am explicat că vine de la Maria, că e un nume perfect românesc, simplu, şi că diminutivul ăsta ţărănesc e o formă arhaică şi drăgăstoasă de a-i transmite că o iubesc!
Plus că… dă-o dracu… cine a mai văzut o chinezoaică pe care să o cheme Mariţa?!?
De fapt, în retrospectivă, apelativul ăsta era doar o formă a mea de a mi-o asimila, de a o
atrage şi de a-mi deveni captivă într-un teritoriu pe care să-l stăpânesc!
Încă din momentul în care m-am ţinut după ea, atunci, la mall, insistând să îmi cer scuze măcar cu o cafea, mi-am dat seama că trăiesc degeaba dacă nu o cuceresc! Habar nu am de ce a acceptat! Curiozitatea ei de copil, dorinţa de femeie? Cert este că , în ceea ce mă priveşte, în afară de ea nu-mi mai doream nimic din ceea ce e pământesc!
Poate tocmai de-aia, la prima cafea împreună, am făcut pe dracu în patru să mă descotorosesc de parfumul pe care îl cumpărasem cadou Pentru altă femeie. Care mă aştepta! Era ziua ei!
Mariţa (I)
