Împreună cu Simona și fostul ambasador al statului Chile la București
Ani la rând m-am întrebat, mai ales când scriam titlul lecției pe tablă, ce caut eu acolo, în fața a 25-30 de elevi.
În ultima vreme nu prea m-am mai întrebat, semn că nu prea mai am ce căuta pe acolo. E drept că efortul depus și propriele-mi nedumeriri au fost de multe ori răsplătite (premii și mențiuni la fazele naționale ale Olimpiadei de Psihologie) și apreciate de către elevi.
Și fiindcă azi este o zi specială pentru mine, îmi permit să-mi ofer trei cadouri, trei dintre mesajele primite de-a lungul timpului de la foștii mei elevi.
”La mulți ani cu sănătate și tot ce vă doriți! Sunteți în gândurile mele și rămâneți în sufletul meu deși nu am reușit să ne auzim de multă vreme…Mulțumesc pentru TOT! Cu recunoștință, Simona Anghel (Daia).” Simona este psiholog în București.
Din Spania, pe pagina de gardă a uneia dintre cărțile sale – ”Deconstruccion” – Fabianni Belemuski îmi scrie: ”Cu multă prețuire pentru domnul profesor Velicu G. care, într-una din frumoasele sale clase, m-a învățat să am încredere într-un talent pe care dânsul l-a descoperit (acela de a scrie).” Fabianni este publicist și scriitor de limbă spaniolă, cu doctoratul în filozofie la Madrid.
Un alt mesaj de la un elev inteligent, dar cu posibilități materiale minime: ”Bună ziua, domnule diriginte, vă mulțumesc din tot sufletul meu pentru că m-ați ajutat, pentru că ați văzut potențial în mine, iar cu ajutorul dumneavoastra am reușit să termin liceul și chiar sa iau si bac-ul. VĂ MULȚUMESC DIN TOT SUFLETUL MEU!!! Cu stimă și respect, elevul dumneavoastră Găuță Alex”.
Acum m-am apucat de altceva. De presă. De vină este, indubitabil, ”Conversație la Catedrala” a lui Mario Vargas Llosa.
Asta dacă ar fi să mă întreb, precum un personaj al scriitorului peruan, ”oare când a început totul?”. Turnul cu Ceas nu ar putea să existe fără profesionalismul lui Liviu Pencea, fără contributorii săi. Despre aceștia din urmă, cât de curând.