”Sunt neagră, dar nu-s țigancă,
Dar jur că sunt mexicancă […]”
Cam așa se scuză o doamnă sau o domnișoară atunci când i se spune voalat că este ”mai brunetă”, însă ce se întâmplă atunci când persoana în cauză, chiar este de etnie romă?
Bine, mai există și cealaltă variantă ”ești albă, nici nu pari țigancă”.
Ei bine, cam astea sunt experiențele cotidiene pe care le trăim, fie la locul de muncă, fie la bancă, la examen sau între prieteni sau la petrecere cu persoane nerome.
Oare dacă sunt mai închisă la ten, este imperios necesar să fiu de etnie romă sau dacă sunt de etnie romă nu este permis să fiu mai deschisă la ten? Dar oare care este problema dacă sunt sau nu de etnie romă? Oare contează etnia la locul meu de muncă, la o masă cu prieteni noi, la o petrecere sau la chiar la bancă?
Aceste lucruri și experiențe se petrec din cauza faptului că întreaga societate este educată n acest stil al rasismului de masă. Tot ce este închis la culoare este ”țigan”, iar în consecință este rău, murdar, violent, needucat, praful societății.
De ce trebuie să fii alb și frumos ca să poți fi și bun la locul de muncă, să fii acceptat și chiar amuzant în cercul tău de prieteni, să poți fi absolvent de facultate sau chiar să ai un depozit în bancă?
Fiecare dintre noi, mai ales dacă am avut ”neșansa” să ne naștem mai închiși la ten, ne-am confruntat cu astfel de experiențe care, chiar dacă suntem romi sau neromi ne-au făcut să ne simțim stânjeniți în fața tuturor, însă, dacă într-adevăr chiar ești de etnie romă, de teama marginalizării și a comentariilor sau a întrebărilor de după, preferi să îți negi identitatea etnică, pentru că dacă te poți numi un curajos și îți asumi identitatea în astfel de cazuri, după ce le spui că da, aparții etniei rome, încep întrebările: ”și la voi se vând fetele?, ”ai fost vândută?”, ”ai fost virgină atunci când te-ai căsătorit?”, ”de ce porți sau de ce nu porți fuste lungi?”, ”este adevărat că țigăncile sunt focoase?”, întrebări care te pun într-o situație și mai stânjenitoare, iar tu, bineînțeles, ca să poți opri avalanșa de întrebări, vei spune că la tine nu se mai țin aceste tradiții și că tu și familia ta sunteți mai ”romanizați”. Poate doar așa poți avea șansa să fii întrebat și altceva legat de tine ca om, de cunoștințele tale din diferite domenii de activitate sau chiar ce melodie preferi.
Oare societatea în general și în special societatea românească este condusă de albul tenului sau blondul părului? Unde este meritocrația, unde este bunătatea și bunul simț? Oare ele dispar odată cu culoarea tenului? Oare dacă ești brunet nu trebuie să fii respectat, iubit, apreciat?
Cu stimă,
O albă, care este ”țigancă”.
Sunt neagră
