În după amiaza zilei de 1.01.2025, după un Revelion petrecut la un resort de pe Playa Blanca din Panama, aterizam la San Jose, capitala Costa Ricăi, o țară despre care se vorbește tot mai mult în ultimi ani și care a devenit o destinație turistică preferată de mulți europeni și americani. În același interval aterizau nu mai puțin de patru avioane de capacitate mare venite din SUA, o dovadă a prizei pe care această țară o are la toate categoriile de vârstă care vor aventură, natură și viață curată. Sloganul „pura vida” este primu vorbă cu care te întâmpină costaricanii, atât ca salut cât și ca acord al împărtășirii unor impresii plăcute.
Cum a ajuns Costa Rica în topul destinațiilor turistice și care sunt ingredientele succesului? Costa Rica nu are pe teritoriul ei un patrimoniu istoric precolumbian de valoarea celui mayaș din Mexic sau a celui incaș din Peru, deși, firește, și în acest spațiu intermediar au fost făcute unele descoperiri areheologice importante, așa cum ar fi „Las Bolas”, niște sfere din piatră atribuite culturii „Diquis”, acum dispărută. Columb a ajuns aici abia cu ocazia celei de a patra expediții, în anul 1502, iar după ce spaniolii au cucerit întreaga zonă și au stabilit capitata în Ciudad de Guatemala, Costa Rica a ieșit treptat din sfera intereselor imediate și a fost văzută ca o periferie care nu prezintă interes, așa că, paradoxal, deși numele acestui teritoriu înseamnă „coasta bogată”, sărăcia a devenit dominantă.
După declararea independenței față de Imperiul Spaniol în anul 1821, Costa Rica a făcut parte din conferderația politică Provinciile Unite ale Americii Centrale, iar în anul 1838 s-a declarat stat suveran. Ce a urmat este foarte interesant. În timp ce America Centrală și de Sud a fost spațiul unor mișcări politice violente, de la revoluții la lovituri de stat, Costa Rica s-a caracterizat prin stabilitate și dezvoltare, așa cum pot fi înțelese aceste concepte în acest context. Așa se face că acest stat a fost primul din lume care și-a desființat armata în anul 1949 prin decizia președintelui José Figueres Ferrer, cunoscut ca „Don Pepe”. Desigur, Costa Rica are o poziție geopolitică avantajoasă între Nicaragua și Panama, aceste două state putând fi cu greu considerate potențiali agresori, plus că anumite garanții tacite oferite de SUA îi asigură pacea. Drept urmare, Costa Rica și-a direcționat cheltuielile spre sistemul de educație și cel de sănătate, devenind una dintre țările din vârful clasamentului latino american când vine vorba de calitatea vieții.
Costa Rica a intrat în circuitul turistic treptat, pe măsură ce „gringos” au descoperit frumusețea acestor locuri. Întâmplarea a făcut ca în Monteverde să stau la un resort care ne poate ajuta să înțelegem mai bine acest proces al dezvoltării turismului. Aici, într-o zonă rurală înaltă, au venit, după anul 1950, 12 familii de quackeri americani, refugiați pentru că nu doreau ca fii lor să fie recrutați și trimiși să lupte pe fronturile războiului din Coreea, aflat pe atunci în plină desfășuralre. Și așa a apărut efectul bulgărelui de zăpadă, tot mai mulți americani au venit aici pentru a găsi liniște, natură și aventură. Așa a început dezvoltarea turistică, au fost construite resorturi, drumuri, au fost făcute amenajări în parcurile naturale, căi de acces, poteci turistice, și, mai cu seamă, faimoasele poduri suspendate la mare înălțime de unde poți vedea pădurea tropicală. Traseele au fost dezvoltate și îmbunătățite, asigurând accesul în zone sălbatice, așa cum ar fi cele cinci cascade și cataracte din Grădinile La Paz. Ultimele venite sunt tirolienele, aici fiind amenajat cel mai lung șir de tiroliene din lume.
În afara turismului în varianta sa eco, Costa Rica se bazează pe agricultură, cu culturi de cafea, banane, ananas, precum și ferme de vaci. Cafeaua le aduce venituri importante încă din secolul al XIX-lea, Teatrul Național din capitală fiind rezultatul ambiției celor care făceau agricultură de succes și, în același timp, și-au dorit să aibă și o instituție de cultură. Am vizitat o plantație de cafea și am văzut etapele procesului tehnologic, de la recoltate și până la produsul finit. De menționat că, încă o dovadă a paradoxurilor dezvoltării, muncile de recoltare sunt acum prestate de imgranți din țările vecine dispuși să muncească pe doi dolari pentru o dublă de boabe de cafea. În fine, costaricanii au învățat și misterele gastronomice ale preparării fripturii de vită, rivalizând cu argentinienii în această privință.
Din anul 2004 turismul a depășit însă agricultura și aduce mai mulți bani decât cafeaua și bananele. În ultimii douăzeci de ani Costa Rica și-a îmbunătățit competitivitatea în domeniul turismului, concurând cu Mexicul în zona latino, iar trendul se menține, atrăgând din ce în ce mai mulți turiști în special în sezonul uscat, sezon care, teoretic, începe în decembrie și se încheie în aprilie, doar că schimbările climatice duc la efecte imprevizibile, așa cum mi s-a întâmplat și mie, cu o ploaie diluviană curgând pe mine la început de ianuarie. Avantajul este că nici măcar în zonele înalte nu este frig, așa că ploaia nu este resimțită de organism. Am văzut mulți turiști tineri care mergeau în costume de naie prin ploaie, doar cu bocancii în picioare, renunțănd la pelerină. Era ca și cum ai face un duș în timpul mersului!
Spectacolul oferit de Costa Rica este unul al naturii și al ecoturismului, cu „rain forests” și „cloud forests”, cu o mare diversitate a florei, de la ferigi uriașe și copaci care găzduiesc prin simbioză alte plante, cu o faună spectaculoasă, de la fluturi viu colorați la broscuța cu blue-jeans și de la maimuțe capucin, mincinoase și inteligente, la tucani în culori intense. Aș spune că pentru cine este amator de natură, Costa Rica este paradisiacă.
Ceea ce se întâmplă nu este greu de înțeles. De fapt, este vorba de o nouă opțiune de a petrece timpul liber comparativ cu ceea ce se întâmpla în urmă cu douăzeci de ani. Practic, s-a trecut de la „Livin’ la Vida Loca”, așa cum cânta celebrul Ricky Martin, la „Livin’ la Pura Vida”. Îmi aduc aminte că în urmă cu mai bine de douăzeci de ani, pe când mă aflam la Miami, toată lumea îl fredona pe Ricky Martin și căuta cluburi în care să se facă „praștie”, așa cum vedem în seria de filme americane „Hangover”. Ei bine, acum trăim „Pura Vida” , adică scopul nostru într-o zi turistică este să facem un traseu prin natură și să ne bucurăm de ea.