Am ajuns din nou la Doha anul acesta, miercuri, 12 februarie, în perioada în care Qatar-ul sărbătorește Ziua Sportului. Prima zi a fost pe 11 februarie, când s-a făcut sport de masă pe Cornișă, bulevardul care străbate orașul în zona de țărm a Golfului Persic. Suntem împreună cu Salah, fiul lui Mohamad, nepotul lui Hassan, un nativ qatarez, și el ne explică importanța acestei zile a sportului în țara sa. Desigur, Qatarul este în primul rând un fenomen economic, așa că preocuparea pentru sport poate părea neașteptată, însă memoria îmi semnalează îndată că în ultimii ani Qatarul a intrat viguros și în lumea sportului prin aceea că a fost gazda mai multor evenimente.
Îmtr-adevăr, Salah are multe de povestit despre afirmarea internațioală a țării sale după anii 2000 în calitatea de organizator al unor evenimente la scară mondială. Consacrarea a fost organizarea Campionatului Mondial de Fotbal între 20 noiembrie și 18 decembrie 2022. Se estimează că în acest interval au vizitat țara circa 2,7 milioane de turiști, un număr apropiat de populația țării. Cornișa de 8 km a fost închisă și din km în km au fost standuri de vizionare a meciurilor pe ecrane uriașe, locuri generoase unde se asculta muzică și se bea Coca Cola și bere Budweiser, o decizie luată pentru a atrage turiștii, altfel, consumul de alcool fiind prohibit. Acest succes este repetat într-un fel de această sărbătoare a sportului la care am fost martor/ De aceea se văd focuri de artificii pe cerul începutului de noapte. Închiderea Cornișei pentru o zi cu scopul de a face sport a devenit acum un eveniment anual. Qatarul mizează pe organizarea de evenimente sportive, au și piscină olimpică pentru CM de natație, traseu de Formula 1 și alte facilități. Calendarul evenimentelor este plin până la sfârșitul anului, inclusiv pentru sporturi mai noi, așa cum ar fi squash-ul.
S-au construit numeroase hoteluri, multe de 5 stele, dar și sedii de birouri pentru mari companii, locale sau internaționale. Sunt zeci de zgârie nori, poate nu la fel de impresionanți prin apetența pentru tot feluri de recorduri ca în Emirate, dar au găsit și ei rețeta creșterii spectaculoase. Se dezvoltă accelerat și infrastructura urbană destinată turiștilor, nu doar hoteluri, ci și mall-uri, bazarul Waqif, Opera, așa-numitul Colloseum. În golf se organizează croaziere, în special la orele serii, pe răcoare. Zona este lumiată spectaculos, un model văzut în alte părți, știm că luminile contează. Au și două muzee în clădiri cu arhitectură interesantă, Muzeul Național și Muzeul de Artă Islamică.
De pe țărm se poate ajunge printre clădirile înalta până la Katara Village, un ansamblul artitectonic bazat pe principiile respectării tradiției culturale. Considerat ca entitate arhitectonică urbană, ansamblul cuprinde o zonă rezidențială și una cu funcționalitate multiășî, culturală, religioasă, comercială și socială. Aici găsim instituții culturale și religioase precum o moschee cu o arhitectură de luat în seamă, un turn al porumbeilor, un Coloseum, adică o arenă în stil roman ca idee și realizată în tradiția arhitecturii arabe, niște spații comerciale din brandul „Galeriile Lafayette”, o Operă, tot în stil deșertic, operă zic, dar pe unul dintre pereți descopăr desenat un copil care se joacă cu mingea. Moscheea este sinteză de arhitectură islamică, porumbarul este o lecție de arhitectură a spațiilor toride și deșertice, iar Colloseum-ul este un spațiu de atracție pentru localnici, găzduind tot felul de acțiuni publice. Acesta are și o intrare boltită pentru persoanele din high class. Clădirile au început să fie construite în urmă cu vreo douăzeci de ani și au fost finalizate înainte de pandemie. Ultimele, Galeriile Lafayette, au fost gata în 2018.
Am fost și în souq-ul Waqif, o piață în stil vechi, așa cum am mai văzut în apațiul arab și islamic. În apropiere este un complex cultural cu o formă spiralată care urcă în jurul unui minaret care pare central, de unde și iluzia unei piramide, parcă ar fi un tort cu o lumânare în mijloc, oidee arhitectonică interesantă. Soul-ul are numeroase străzi care se desfac din străzile principale. Pe strada axială se află și restaurante supuse, firește. restricțiilor islamului privind consumul de alcool și alte alimente. Se oferă și alte servicii, căci văd și o frizerie. Pe stradă este și un deget uriaș auriu, o operă de artă devenită iconică, realiztă de Cesar Baldaccini, un francez născut la Marsilia din părinți italieni și care în anii 1960 a făcut parte din mișcarea artistică „Noul Realism”. Obiectele vieții cotidiene erau ridicate la rangul de opere de artă, așa că degetul său devine model pentru obiectul artistic „Pouce”.
Așadar, turismul și organizarea de evenimente sportive sunt noile domenii în care Qatarul excelează. Dar toată bogăția a venit inițial din resursele de combustibili fosili, petrol și gaze naturale, Qatarul fiind la gaze naturale lichefiate al doilea producător mondial. Statul, o monarhie ereditară, a devenit printr-un management economic înțelept, una dintre cele mai bogate țări ale lumii în prința PIB-ului per capita, după unele statistici chiar prima. Au făcut un fond suveran gestionat de o autoritate statală cu principala sarcină de a investi banii câștigați. Acum au câștiguri și din investițiile financiare, adică banii au făcut bani și mai mulți. Au făcut investiții pretutindeni în lume, de la Siemens la rețeaua de magazine Harrods și de la Heathrow Airport la Bank of America. Astfel s-au diversificat și nu mai depind doar de petrol și gaze naturale.
Qatarul, acum o sută de ani o grupare de triburi de beduini, a devenit independent în anul 1971, după ce făcuse parte din Imperiul Otoman și apoi fusese preluat de Marea Britanie. Ocupațiile tradiționale ale acestor beduini erau cele specifice spațiului deșertic, iar în zona de țărm se practicau pescuitul precum și culegerea de perle de către scufundători. După descoperirea petrolului și a gazelor a început saltul economic, urcâmd în câteva decenii de la tribalitate la vârful mondial al veniturilor.
Locuitării se împart în nativi și rezidenți. Nu am găsit niște date exacte și unice, dar să zicem că populația este de pâmă în trei milioane din care mai mult de 80 la sută trăiesc în capitală, restul teritoriului fiind un deșert, iar din totalul populației doar circa trei sute de mii sunt nativi. Restul sunt rezidenți cu drept de muncă, cei mai mulți inigranți din Asia de Sud Est în principal, inclusiv din India și Filipine. Nativii au niște avantaje uriașe, adică nu plătesc taxe, apa și energia electrică sunt gratuite, studiile și sănătatea la fel. Sunt încurajați să studieze în Canada, Statele Unite, Australia și Marea Britanie. Femeile primesc salarii mai mari decât bărbații pentru a fi încurajate să se angajeze. Îmtr-adevăr, este un stat paradisiac pentru nativi.
Că au găsit petrol a fost un noroc, dar au ajuns departe folosindu-și mintea.