Filosoful matematician Alfred North Whitehead constata cu îndreptățire că ,,…istoria filosofiei europene este o notă de subsol la filosofia lui Platon”. Desigur, dialogurile lui Platon sunt fascinante, pentru că este evident un mare scriitor care a făcut din Socrate un personaj remarcabil, numai că el a lăsat moștenire ca efect al prestigiului său o linie de gândire pe care o consider periculoasă, pentru că este falsă: dualismul. Platon rupe și corupe unitatea Ființei. El concepe ca distincte lumea ideilor perfecte, eterne și lumea lucrurilor materiale imperfecte, vremelnice. În felul acesta el întemeiază metafizic creștinismul, care propunea lumea de dincolo în opoziție cu lumea de aici, opunea cerul pământului și eternitatea timpului.
Diagnosticul lui Nietzsche este autentic: ,,creștinismul este un platonism pentru popor”. Într-un fel neintenționat, Platon a creat premisa războiului de care, de altfel, Europa nu a dus și nu duce lipsă. Este ca și cum o privire asumat platoniciană vede doar diferențele, rămânând oarbă la unitatea care întemeiază aceste diferențe. Celălalt nu mai este un alter-ego, ci este altul, eventual cu totul altul, deci potențial dușman. Exagerez spunând că republica lui Platon este ,,Mein Kampf”-ul Antichității.
Filosoful Karl Raimund Popper în extraordinara sa carte ,,Societatea deschisă și dușmanii ei” argumentează în primul volum al cărții această teză (mă simt obligat să-i evoc și pe ceilalți doi mari adversari ai societății deschise în viziunea lui Popper: Hegel și Marx).
Esența deciziei constă în modul în care este conceput statul în raport cu individul/cetățeanul. Statul nu mai este un mijloc de cea mai mare magnitudine în vederea fericirii individului, ci este scop în sine, în raport cu care individul-cetățean decade în condiția de mijloc. Herr Nietzsche spune același lucru într-o manieră proprie declarând statul ca fiind ,, cea mai monstruoasă dintre mașinării”. Această inversiune-perversiune explică oroarea care s-a practicat de-a lungul timpului sub forma războiului, iar în secolul al XX-lea sub forma mai subtilă a fascismului, nazismului și comunismului și …,,putinismului”. E cumplit ceea ce a gândit și a propus acest individ genial. Mă șochează faptul că cei care-i cunosc opera nu sunt indignați, oripilați de moștenirea marelui filosof. Mă gândesc, de exemplu, la domnul Andrei Cornea, care l-a și tradus în limba română, care este încântat de talentul artistic și subtilitatea filosofică a ,,Divinului” și parcă uită să țipe de indignare la justificarea crimei pe care o face marele filosof. Pot spune că Divinul era și este un Diavol. Criteriul pe care îl folosesc este cel pe care l-am teoretizat cândva și anume ,,lacrima unui copil”. În ,,Republica” lui Platon copiii sunt smulși familiilor lor, educați să fie soldați în favoarea statului ideal. Cei handicapați trebuie lăsați să moară și chiar uciși, ca să nu strice compoziția pură a rasei, deci rasism îngrozitor, infanticid. El împarte omenirea în oameni de aur, oameni de argint și oameni de fier. Cu adevărat oameni, bucurându-se de toate privilegiile sunt cei de aur și argint. Turma trebuie să tacă, să se supună și să muncească întru prosperitatea statului. Statul nu este o simplă mașină instituțională, ci scop în sine, în raport cu care toate sunt mijloace. Arta este ea însăși dubioasă, căci, spune Divinul, slăbește vigoarea cetățeanului. Muzica e acceptată doar în forma ei de muzică de fanfară, mobilizatoare.
Nu știu dacă Hitler a citit ,,Republica”, dar, oricum, este ca și cum ar fi plagiat-o. Să nu uităm că Platon și-a ucis Tatăl Filosofic, pe Socrate, transformându-l în personaj, punându-i în gură cuvinte pe care Socrate cel adevărat nu le-ar fi pronunțat. Ce ticălos! Tot el inventează, nu se putea altfel, viața de apoi, compunând mitul lui Er, în care ne arată cum este viața de apoi, cum are loc judecata de apoi.
Creștinismul, evident, a preluat, prelucrat și îmbrobodit tot ce a spus Divinul. Evangheliile sunt, ca sens, plagiat. Omul minte cu grație, recunosc. Cred că este cel mai mare mincinos din istoria speciei. El știa că minte, pentru că era convins că minciuna este un mijloc permis în vederea scopului. El justifică malefic dreptul claselor superioare de a-i minți pe pe cei de jos. Evident că dacă trăia pe vremea lui Hitler ar fi fost desemnat ministrul propagandei în locul lui Joseph Göbbels!
Ce nenorocire pe filosofia și cultura europeană să aibă la origine un izvor cu apă otrăvită. Ursprung-ul e fals. Singurul care a țipat direct proporțional cu oroarea Platon a fost și este Nietzsche. Nebunul a văzut bine. Nebunul cu felinar aprins în mijlocul zilei țipa ,, Gott ist tot”
Nietzsche e totuși blând, eu aș propune formula ,,Dumnezeu e Moartea”, pentru că e fals, pentru că e cel care falsifică adevărul vieții.
Nihilismul de care vorbea Nietzsche de aici provine, de la Platon. Platon e cel care a făcut să fie ceea ce nu este . Non-Ființa a fost declarată Ființă. Falsul e prezentat ca adevăr.
Izvorul e otrăvit!