În dimineața zilei în care urma să trecem granița din Kazahstan în Kârgăzstan ne-am propus să vizităm Canionul Charyn, o atracție turistică redutabilă, recomandată de aproape toții călătorii care au ajuns în zonă. Chiar dacă prin dimensiuni nu este în top-ul primelor zece canioane ale lumii, spectaculozitatea sa constă în formele sculptate natural de factorii de eroziune. După unele măsurători, întregul canion, alcătuit din cinci segmente, are o lungime de circa 80 de km., iar adâncimea atinge în unele locuri mai mult de o sută de metri, izolat chiar spre trei sute. Cea mai spectaculoasă porțiune este Valea Castelelor, acolo unde stâncile au căpătat forme pe care imaginația le poate transforma cu ușurință în castele cu turnuri și donjoane. Iar dacă ești înfierbântat de soarele dogoritor, pot să apară și alte iluzii, poate chiar prințese sau cavaleri. Rocile sunt sedimentare și argiloase, ușor de modelat de apă și vânt. Albia râului diferă de traseul canionului, așa că vizitarea părții uscate cere doar rezistență fizică la efort și la temperaturi caniculare. Ale două părți ale canionului au fost denumite după culoarea dominantă a rocilor, Canionul Galben și Canionul Roșu, primul mai nisipos, al doilea mai stâncos. În fine, alte două porțiuni mai puțin spectaculoase au primit nume proprii, Canionul Temirlik și Canionul Bestamak. Diversele ghiduri turistice și materiale de prezentare diferă în segmentarea canionului, dar versiunea cred că propusă de mine este cea mai corectă după ce am fost la fața locului și am văzut ce și cum.
Se poate spune că în Valea Casteleor vezi o sinteză a tuturor celorlalte porțiuni ale canionului, motiv pentru care, după discuții cu Svetlana și evaluarea timpului aflat la dispoziție, am decis să o parcurgem integral, atât deasupra, oprindu-ne în principalele puncte de belvedere, cât și pe firul văii seci, până la întâlnirea cu râul. Privirea de sus îți permite să vezi pereții stâncoși în partea superioară și să te joci cu propria imaginație pornind de la acele forme care, deloc surprinzător, se metamorfozează în altceva atunci când le privești de jos în sus, din adâncimea canionului. Plus că de sus vezi forme pe care de jos nu le întrezărești și reciproca. Drept urmare, dacă vrei să te bucuri de o experiență peisagistică integrală trebuie să faci ambele drumuri.
Plimbarea prin canion ne-a pus la încercare nu atât prin lungimea lui cât prin efortul de a-l parcurge până la capăt sub soarele arzător. Dar mai contează oare că este cald și că praful se ridică la orice atingere? Mergem încet, privim în jur, facem presupuneri cu privire la interpretarea diverselor formațiuni stâncoase și încercăm să ne aducem aminte câte ceva despre ce am învățat la geologie pentru a găsi cea mai bună explicație.
Pe traseu au fost amenajate câteva locuri de popas sub forma unor umbrare. Sub ele te poți ascunde de razele soarelui și profităm pentru a ne regla respirația. Și mai interesant este faptul că sunt și câteva panouri explicative. Pe unul dintre ele văd figura deja cunoscută a unuia dintre eroii locali, Raiymbek Batyr, poate cel mai important lider din această regiune în secolul al XVIII-lea, cel care s-a luptat pentru apărarea acestor locuri prinse în menghina intereselor expansioniste a două mari imperii, cel Țarist și cel Chinez. Era o perioadă în care Rusia se afla în ofensivă dinspre vest, China venea dinspre est, iar triburile calmucilor făceau expediții războinice. Raiymbek Batyr a încercat să îmbine rezistența războinică cu diplomația și să caute un sistem de alianțe care să-i permită să reziste. A negociat cu țarina Ana Ivanovna și s-a asigurat că poate păstra hotarele hanatului Kazah. Este o istorie pe care o poți înțelege numai dacă iei în considerare populațiile care s-au succedat și și-au construit identitățile nu doar în modalitate războinică, ci și cultural, politic și religios. De exemplu, aici se află populație uigură, de origine turcică, suniți ca religie, o parte în actualul Kazahstan, alta în Kârgâzstan, alta, cea mai numeroasă, în China. Canionul Charyn și râul cu același nume ar fi unul dintre locurile unde, în goana calului, Raiymbek Batyr a făcut istorie și a fixat granițe. Suntem foarte aproape de frontiera cu China și se pare că aceasta a fost trasată pe aliniamentul actual pe vremea sa. În memoria acestui luptător a fost construit un monument statuar în Almaty, pe locul unui fost edificiu sovietic care amintea de Marea Revoluție Socialistă din Octombrie. Așa se rescrie istoria. Privesc din nou figura sa de războinic și îi repet numele, nu doar pentru a-l ține minte. Numele întreg este Mu’izz id-Din Mūhammed Rahim-Bek Bahadur. Urmașii au adăugat și Bahadur, ceea ce în limba kazahă înseamnă „erou”.