În luna august a acestei veri m-am aflat în Statele Unite ale Americii într-o călătorie de reamintire, actualizare și aprofundare. Îmi place să revin la intervale de câțiva ani în anumite locuri pe care le consider dinamice pentru a vedea ce și cum se schimbă, iar uneori o fac pentru că îmi place să fiu chiar eu cel care constată și pune diagnosticul, fără ca asta să nu însemne că nu cred și în mărturiile altora. Provocarea de a revedea San Francisco după un deceniu era dată de transformările rapide din întreaga Californie, inclusiv din Silicon Valley, atât din punct de vdere economic cât și social-politic, una fiind America de atunci din timpul lui Barack Onama și alta cea de acum, a lui Donald Trump. Între altele, mai cred și că este interesant să vezi un oraș așa cum el îți este arătat de un locuitor al lui care are o anumită perspectivă personală asupra locurilor pe care le consideră demne a fi prezentate unui străin.
Așa se face că în ziua de 7 august a acestui an am hoinărit în grup împreună cu Suzi Q, un ghid autorizat care a desfășurat un program care i-a dat posibilitatea să se exprime ca personalitate și ca locuitor al orașului ei. Suzi Q, deloc un avatar al faimoasei rockerițe Suzi Quatro, este ea înșăși o iubitoare de muzică și o voce talentată, supranumele adoptat fiind de fapt simbolic pentru opțiunile culturale ale generației sale, cumva aceeași și cu generația mea, desigur, în contexte social-politice atât de diferite. „Suzie Q” (sau „Susie Q”) este o celebră piesă rock, scrisă și lansată inițial în anul 1957 de către muzicianul american Dale Hawkins și făcută celebră de faimoasa trupă Creedence Clearwater Revival în anul 1968, atunci când a înregistrat o versiune a ei pe albumul lor de debut. Suzi Q a noastră nu se va sfii să exemplifice muzical diverse momente din istoria Americii de la perioada lui Frank Sinatra și Marilyn Monroe la cea actuală a lui Taylor Swift sau Lady Gaga.
Ne întălnim cu Suzi Q la Hotel Hilton Park 55, situat aproape de Market Street, de Union Square și de capătul liniei istorice de tramvai care coboară până pe promenada de pe țărm, acolo unde se află renumitele docuri, integrate și ele spațiului de petrecere a timpului liber. Intersecția este plină de călătorii care vin până aici cu tramvaiul tractat de cablu și asistă apoi la operațiunile de întoarcere a tramvaiului pentru a porni în sens invers. Am făcut acest drum cu altă ocazie și m-am alăturat atunci celor care stau agățați la exterior în timpul mersului, dornici de o mică doză de aventură și adrenalină. Pentru că-i lângă noi, începem cu Union Square, Suzi Q ne spune că este obligatoriu să o vizualizăm pentru a înțelege orașul și America. De fapt este o alegere simbolică pentru istoria americii, numele micii piețe venind de la prezența acolo a trupelor unioniste în timpul Războiului Civil. O coloană corintică o susține în vârf pe Nike, Zeița Victoriei, modelată în bronz, marcând victoria amiralului George Dewey în lupta din Golful Manila cu armata spaniolă la sfârșit de secol nouăsprezece. America are o istorie recentă, este o națiune tânără, așa că legătura cu fondatorii este asemănătoare cu aceea pe care o ai, hai să zicem așa, cu bunicii sau străbunicii, adică simți că strămoșii sunt cumva aproape de tine.
Despre această istorie recentă a formării națiunii americane s-a vorbit adesea din perspectiva configurării unei identități specific americane și în acest sens s-au confruntat două teorii, le voi da două nume metaforice, relevante ideatic și ca imaginar construit, teoria mozaicului și teoria creuzetului. Potrivit celei dintâi, America ar fi o juxtapunere de culturi, populații și tradiții, din perspectiva celei de-a doua totul este modelat ca într-un creuzet și devine altceva decât a fost în punctul de origine, adică capătă o identitate americană. Eu cred într-o relație recesivă între cele două, cu mențiunea că creuzetul este dominant, dar rămâne și un fond mozaicat prin aceea că avem o diversitate de comunități care vor să își conserve tradițiile și își activează memoria primei identității, aceea a originii.
Pentru a înțelege această relație fascinantă dintre umbrela identitară americană sub care se adăpostește o diversitate de identități și procesul istoric prin care prezervarea originii devine factor al personalizării, tot ce avem de făcut este să ne deplasăm din Union Square în Cartierul Chinezesc, fascinant și izbitor prin atmosferă, de la intrarea prin poarta chinezească păzită de dragoni la plimbarea pe străzile înguste. Chinatown a fost fondat în anii 1840 de către muncitorii chinezi care au lucrat la calea ferată transcontinentală și în minele din perioada Goanei după Aur, iar în prezent este cel mai mare cartier chinezesc din afara Asiei și cel mai vechi din America de Nord. Suzi Q vrea să ne împărtășească un secret al cartierului și astfel ajungem pe una dintre străduțele iconice, pe Ross Alley, la numărul 56, acolo unde se află Golden Gate Fortune Cookie Factory, nimic altceva decât un mic „atelier” de făcut prăjiturele cu răvașe ascunse în interior. Este o afacere inițiată în anul 1962 și care a devenit legendară între timp, un fel de loc de pelerinaj al turiștilor. Într-adevăr, zona este animată și se stă la rând pentru a cumpăra o pungă de prăjiturele. Oamenii o fac cu bucurie, surpriși de faptul că în această mare Americă regăsesc spiritul ludic al copilăriei. Nu vă spun ce am găsit scris pe răvașul meu, doar că i-am dat dreptate mesajului.
Drept pentru care, așa cum face un american autentic, am pornit mai departe.