Așa cum am promis, revin cu povestea locuitorilor care au populat insula Papua, ori Noua Guinee, depinde ce botez luăm în considerare, înainte de descoperirea ei de către europeni. Între timp m-am lămurit cât de cât și în privința momentului sosirii primilor europeni. Dacă punem de o parte hărțile miraculoase ale lui Ptolemeu pe care figurază o insulă numită „Labadios”, care ar corespunde actualei Papua, atunci întâietatea și-o dispută doi portughezi. După unele surse, prima mențiune cunoscută a insulei Papua datează din anul 1511 și îi aparține navigatorului Antonio d’ Arbau, după alte surse, abia Jorge de Meneses, în anul 1526, ar fi folosit numele „Ilhas dos Papuas”, adică Insulele Papuașilor. Între ei se interpune venețianul Antonio Figafetta, cel care a ținut un jurnal în timpul călătoriei întreprinse de Fernando da Maggelan, dar una este a vorbi despre insula Papua și alta să ancorezi pe țărmul ei, ceea ce nu i s-ar fi întâmplat lui Figaffeta, corăbiile lui Magellan atingând țărmul abia în insulele Filipine. Mai este important de știut că spaniolul Ortiz de Retez, care a debarcat pe insulă în anul 1546, a observat că băștinașii seamănă cu populația din Africa, din zona Golfului Guineea, și i-a schimbat numele în „Noua Guinee”. Se pare însă că numele de „Papua” circula deja, fiind folosit de scribii regatului Tidore, așa că primii europeni veniți aici doar l-au preluat. În schimb, numele de „Noua Guinee” este o creație europeanî. De atunci încoace cele două nume au circulat simultan, iar acum avem două teritorii, Papua de Vest care aparține de indonezia, și Papua-Noua Guinee, stat independent, în partea de est, spre Australia.
Dar ce a fost înainte de venirea navigatorilor europeni? Se știe că Insulele aflate la vest, adică Celebes, acuala Sulawesi, sau arhipeșagul Moluce, actualul Maluku, au fost descoperite anterior tot de portughezii aflați în căutare de mirodenii. Pe toate aceste insule au fost găsiți băștinași, așa că devine firească o cercetare cu privire la originea acestor populații. Am luat în serios problema și pe parcursul ultimelor săptămâni am petrecut câteva ore în biblioteci și în spațiul virtual pentru a afla, din surse demne de încredere, ceea ce se știe în prezent. Marea provocare a fost să descifrez enigma diferențelor antropologice (statură, culoarea pielii, conformație anatomică și a craniului) dintre băștinașii pauași care locuiesc în centrul insulei, în zona înaltă, și cei care locuiesc pe țărm și în insulele vecine. Am lucrat de la început cu ipoteza că primii care au auns aici au fost aceia care acum locuiesc în mijlocul insulei, ei retrăgându-se în zona înaltă pe măsură ce pe țărm au sosit și alte populații. Oricum, pe parcursul istoriei au avut loc mai multe migrații, populațiile s-au amestecat, așa că s-a ajuns la o diversitate etnică și lingvistică greu de explicat. Unii cercetărori au inventariat peste o mie de limbi care sunt vorbite de triburile aflate în insulă.
Nu există un consens științific la nivel de detaliu, dar prin coroborarea surselor se poate ajunge la o imagine care să poată fi acceptată, așa cum o ofer în continuare. Am luat în considerare cele mai noi cercetări bazate pe dovezi arheologice, comparații lingvistice, aspecte bilologice și antropologice, inclusiv analize genetice.
Se crede că prima colonizare a insulei Papua și a altor insule din actualul arhipelag indonezian a început cel mai devreme acum 60 000 de ani, dar nu mai târziu de acum 40 000 de ani. Teritoriul arăta altfel decât acum, cu actuala insulă lipită de Australia, iar nivelul oceanului, fiind o perioadă glaciară, nu era la fel de ridicat ca acum, așa că se putea comunica mai ușor cu nordul, adică Asia de Sud-Est. Primul val de colonizare i-a adus pe ocean pe melanezieni, populație negroidă („meras” înseamnă „negru” în greaca veche), veniți din Asia de Sud-Est, din zona arhipelagului malaiezian de astăzi. Ei sunt cei mai vechi locuitori și pot fi considerați papuașii de astăzi, adică triburile care trăiesc în prezent în zona înaltă, la distanță de țărm, unele dintre ele descoperite abia la mijlocul secolului trecut, aflate într-un stadiu de civilizație neolitic. Al doilea val începe cam acum 7 000 de ani și durază câteva mii de ani, fiind vorba de austronezieni, cu trăsături asiatice, unii veniți din actualul Taiwan. Austronezienii au populat numeroase insule din zonă și sunt astăzi ușor de identificat prin aceea că aparțin acleiași familii lingvistice. Ei practicau agricultura și domesticiseră porcul. Să fie clar, austronezienii au colonizat doar țărmul insulei, interiorul fiind deja ocupat de cei veniți cu primul val, melanezienii, actualii papuași, capabili să supraviețuiască economic și să se apere războinic, ba, după unii, chiar imuni la bolile austronezienilor. Acum înțelegem și de ce Ortiz de Retez, atunci când i-a văzut în urmă cu cinci sute de ani, s-a gândit la asemănarea lor cu africanii din zona Golfului Guineea și a propus ca insula să se numească „Noua Guinee”.
Acesasta ar fi povestea începuturilor. Așadar, avem două valuri migratoare la distanță mare unul de altul, iar papuașii sunt urmașii primului val. Sub presiunea celui de-al doilea val ei s-au retras în interiorul insulei, în junglă, și au trăit în grupuri tribale separate, de unde și diversitatea lingvistică. Austronezienii celui de al doilea val au adus altă zestre genetică și familia lingvistică specifică, dar metisaje au avut loc doar în zona de coastă. De aceea, pentru a vedea papuași autentici, a le înțelege civilizația și a-i veizita la ei acasă, trebuie să ai curajul să te duci în jungla profundă, în interiorul insulei. Am făcut acest lucru și voi avea multe de povestit în episoadele următoare ale însemnărilor mele de călătorie.