17.3 C
Giurgiu
joi, februarie 29, 2024

Tașkent, Muzeul de Arte Aplicate

Nu poți să înțelegi un popor și...

Catedrala Înălțării și parcul „Panfilov” din Almaty

Poate nimic nu ilustrează mai bine caracterul...

Șah la rege cu nebunul

S-a dezbătut și votat bugetul. Joi. Ce...

NE.REGULI

Un stâlp de foc pârjol
M-a vizitat azi-noapte
Dormeam,
Însăilând astral demențe.
Mi-a transformat în scrum
Tot ce știam
Prezent, trecut amurg,
Creștine indulgențe.
M-a râs cu foc
Ca pe-o amibă
Energofagă prin carențe.

I-am atins vălul de distrugeri
C-un gând genunchi
Și am simțit
Că moartea ce o poartă-n flăcări
E calea mea
Spre infinit

El m-a privit,
Neant cu iris,
Ca pe-o insectă gânditoare
– De data asta te-am prăjit!
Total
Și al dracului de tare.

Așa-ncepură să îmi moară
Crezuri, picturi, spoieli de soarte
Să ardă-n pur
Trecut ecouri
Dogme
Și rătăciri deșarte.
Eram concomitent
Trezire
Și simultan sincronizare
Ce veneau
Scară fericire
Din frânghii
Albe disperare.

Mă omoram din ipostaze
Smulgându-mi carne
Anotimpuri efemere
Mă re-nviam
Cu două fraze
Fără de frică
Sau durere.

Văzând credințele-mi cum pică
Noianuri imbecil șuvoi
Am înlemnit instant de teamă:
Eu și cu mine, atât de goi?
Unde-s principiile toate?
Cum gura azi
Să mai deschid?
Hâda lumină a goliciunii
M-arată că-s nimic
Un vid.

Mai am doar două-trei lumini
Iubire, speranță, credință
Lipăi distrus și muribund
O ultimă sete dorință.

Stâlpul pirotic râdea cosmic
De-un embrion în umilință
Suflet pierdut și orb exotic
Deposedat
De-amor și știință.

– De ce râzi, zeule nemernic?
C-ai mai zdrobit
Înc-o insectă?
Ți-e aroganța nemurire
Pentru o zi mult mai erectă?
Că mi-ai luat totul de pe suflet?
C-am acceptat fără s-o zic?
Că nu mai am clipă aripă?
Că-s iar cât un proton
De mic?

Zeul mă-nconjură cu ochii-i
Un roi eon mă împresoară
Până și ultima-mi lumină
Mai are un flux
Până să moară.

Apoi,
Pe fruntea-mi fără carne
Pe mintea-mi suflet
Fără glas conștiință
Puse un deget de lumină
Rostind Creația:
– Fii ființă!

– Da,
Ți-am distrus
Ce-i întrebare
Te-am aruncat
Peste adevăr
Să poți vedea tot ce există
Sclipind
În negru-alb oribil gol.

Nu-ți am lăsat nimic prin scrumuri
Doar vrere,
Zero și un ochi
Acum, prin propria voință
Poți să dezlegi sau să deochi.
Ți-am omorât toți dumnezeii
Ți-am ars ideea de ateu
– Înseamnă că acum sunt…
Suntem dum…
– Duminici?
Nu, dragul meu.
Suntem compleți.
Tu sunt și Eu.

București, 01.10.2022

Articole noi

Vezi si alte etichete:

Ultimele articole