Povesteam într-un episod anterior despre transformarea străzii Sayilgokh din Tașkent dintr-un spațiu aproape abandonat într-o arteră vie pe care merită să o parcurgi de la un cap la altul. Localnicii i-au pus și o poreclă, „Brodik”, cu trimitere la vestitul Broadway din New York. Mai spuneam atunci și că strada face legătura între două dintre punctele cheie ale orașului, Piața Amir Timur, cu momnumentul statuar al personajului istoric, în apropierea căreia se află Muzeul Amir Timur și Piața Independenței, cu parcul înconjurător despre care am vorbit într-un alt episod. Nu am spus atunci nimic despre turnurile cu ceas aflate în aceeași zonă, probabil pentru că doream ca acest episod să fie o surpriză. De ce? Fie doar și pentru că Tașkentul nu are unul, ci două turnuri cu ceas aproape identice. Că are un turn cu ceas nu ne mirăm, aceasta fiind o preferință urbanistică destul de comună, de la Londra și până la Giurgiu, fie doar și pentru că un turn poate fi utilizat ca observator, iar dacă are și un ceas în vârf, cu atât mai bine, va fi și mai folositor, devenind și un reper al măsurării timpului.
Totuși, de ce două turnuri? Firește, aceasta-i povestea care ne interesează. Ambele turnuri sunt în Parcul Bolazhon și au devenit în ultima vreme un punct de întâlnire pentru turiștii care pornesc în explorarea orașului. Ele sunt repere și pentru că sunt situate într-o zonă în care se poate ajunge ușor, aflată în vecinătatea multor hoteluri și altor obiective turistice, iar pentru cei doritori să cutreiere orașul reprezintă un punct de pornire perfect. Este și o stație de metro în apropiere, iar mai multe linii de autobuz trec pe aici.
Am aflat de existența celor două turnuri atunci când m-am documentat înainte de călătorie și le-am trecut pe o listă a obiectivelor care merită să fie văzute. Am ajuns acolo într-una din zilele în care am hoinărit prin oraș. Este destul de greu să le prinzi pe amândouă într-o fotografie pentru că se află la distanță unul de altul, să tot fie vreo 50 de metri. Am traversat strada pentru a le prinde în cadru, dar tot degeaba, unul dintre ele fiind acoperit parțial de copacii din parc. Ca urmare, soluția este să faci câte o fotogracfie cu fiecare dintre ele.
Cele două turnuri gemene au cam 30 de metri înălțime, fiind așezate în apropierea a două străzi, unul spre strada Amir Timur, celălalt spre strada Istikbol. Silueta este sveltă, cu o formă patrulateră, asemenea turnurilor medievale europene tip clopotniță, așa cum sunt vestitele campanile. Ambele sunt de culoare bej, cu ceasuri pe fiecare dintre cele patru laturi, iar ultima secțiune, zugrăvită în alb, are câte trei arcade înguste care alcătuiesc un ecran sub acoperișul pe care flutură steagul național.
Reacția mea după ce le-am văzut a fost să verific întâi dacă arată ora exactă, apoi să văd dacă fiecare dintre cele patru ceasuri arată aceeași oră, apoi să constat dacă ceasurile din cele douăp turnuri sunt sincrone. Am declarat însoțitorilor că voi face aceast lucru și Nicu, om al exactității avocățești, s-a prins în joc. Ceasurile fiecărui turn erau sincronizate, însă între ceasurilor celor două trunuri era o diferență de aproape două minute, prilej de a glumi pe seama relativității timpului și de a ne reaminti de vestitele experimente relativiste ale măsurării timpului. Am căzut de acord că suntem într-un spațiu einsteinian și că diferența este dată de parcurgerea distanței dintre turnuri, astfel încât, dacă mergeai spre ceasul rămas în urmă, dacă făceai un minut până ajungeai la el, vedeai indicată pe cadran aceeași oră, pe când dacă porneai dinspre ceasul rămas în urmă spre celălălat, atunci diferența în timp se mărea la mai bine de două minute. Am concis că problema nu este una de adevăr, ci de alegere, adică alegi ora care îți place în funcție alte scopuri, așa cum ar putea fi intenția de a-i reproșa iubitei că a întârziat iarăși la întâlnire.
Aflu de la Anait că primul turn a fost proiectat imediat după Al Doilea Război Mondial, iar construcția sa a fost finalizată în aprilie 1947. Mecanismul ceasului a fost adus de la Marea Baltică, din vestitul oraș prusac Königsberg, cucerit de sovietici în anul 1945 și redenumit Kaliningrad, astăzi o enclavă puternic militarizată care aparține în continuare Rusiei. În acest oraș s-a născut și a trăit marele filosof Immanuel Kant, iar pentru că a venit vorba despre ora exactă, să ne reamintim că, potrivit mărturiilor contemporanilor săi, Kant se plimba prin oraș întotdeauna pe același drum, încât locuitorii își potiveau ceasul în funcție de locul în care se afla filosoful în plimbarea sa.
Ceasul din turnul din Königsberg i-a plăcut atât de mult unui soldat uzbek din armata sovietică, Alexander Aizenstein (Eisenstein, după alții), provenit dintr-o familie de ceasornicari, astfel încât a luat ceasul și l-a dus până acasă la Tașkent. Faptul nu trebuie să ne mire, știută fiind apetența soldaților sovietici pentru ceasuri, refelx fixat ironic de marele comic Constantin Tănase în cupletul „Davai ceas, davai palton”. Ba chiar îl admir pe acest soldat care a cărat un asemenea mecanism câteva mii de kilometri și a adus la el acasă un semn al civilizației occidentale. Soldatul a fost acela care a protejat ceasul în timpul asediului armatei sovietice asupra oreșului lui Kant și l-a recuperat mai înainte de distrugerea clădirii prusace în care se afla. De asemenea, tot el l-a reparat. Se zice că o vreme a fost sau mai este o placă memorială pe una din laturile turnului pentru a ne reaminti de soldatul nostru iubitor de ceasuri, rămas îngrijitor al turnului până la moarte. Nu am văzut-o, deci nu știu dacă mai este. Turnul a supraviețuit acelui cutremur devastator din anul 1966 despre care am vorbit într-un episod anterior. Turnul adăpostește în prezent un memorial de război, iar clopotul bate la fiecare 15 minute în memoria soldaților care au căzut în Al Doilea Război Mondial.
Al doilea turn este de dată mult mai recentă, fiind construit în anul 2009, atunci când au fost aniversați 2200 de ani de existență a orașului. La baza turnului se află o cafenea și un magazin de suveniruri.
La o cafea am deșirat toată această poveste a ceasului ajuns la Tașkent din Königsberg prin străduințele soldatului Eisenstein. Și pentru că ceasul avea nevoie de un turn, acesta a fost construit. Acum sunt două.