17.2 C
Giurgiu
duminică, martie 16, 2025

Călător pe Drumul Mătăsii între Samarkand și Buhara

Așa cum îi stă bine unui călător...

Samarkand, bijuteria Drumului Mătăsii

Îmi place mult teoria lui Arnold Toynbee...

Canalul Panama, stăpân între două oceane (II)

            În ziua...

Visul caprei

OpiniiVisul caprei

Reacția prietenului căruia tocmai îi povestisem cu mândria ineditului una dintre descoperirile mele din zona  antropologiei culturale pe când eram în Kârgâzstan a fost rapidă și năucitoare pentru mine:

– Știu obiceiul din filmul Rambo. E acolo o secvență în care Stallone se lupă călare pentru o oaie cu membrii unui trib.

Aveam cel puțin două motive să fiu surprins până la perplexitate. Primul, că într-un film de genul Rambo încăpuse o asemenea scenă, al doilea, că memoria mea nu reținuse această secvență, deși, firește, văzusem seria Rambo în adolescență. Drept urmare, primul lucru pe care l-am făcut a fost să caut această secvență și, într-adevăr, am găsit-o în al treilea film din serie. Acolo, Rambo, interpretat, știe toată lumea, de Sylvester Stallone, ajunge undeva în Asia Centrală și dă proba bărbăției luptându-se pentru o oaie cu alți viteji din trib. Secvența din film nu este prea corectă, dar reține esențialul: animalul mort trebuie adus de călăreț într-un fel de pătrat desenat pe sol, iar ceilalți călăreți încearcă să-l împiedice și să-i smulgă oaia din mâini.

Să trecem acum la versiunea corectă a acestui obicei, așa cum mi-a fost povestită de Farkhad. În primul rând, nu este vorba de o oaie, ci de o capră, deoarece pielea de capră este mult mai rezistentă. Bun, în lipsă de capră se acceptă și o oaie, numai că pe aici cresc oile din rasa Karakol, mult mai apreciate pentru blana lor, și este păcat să le strici într-o asemenea luptă. De fapt, este vorba despre o tradiție prin care această luptă sportivă dintre triburi înlocuiește lupta războinică. În loc să te bați pe bune, te bați pentru o capră. Fiecare trib, Kârgâzstanul nefiind nimic altceva, etimologic vorbind, decât „țara celor patruzeci de triburi”, desemnează o echipă de câte cinci călăreți care se luptă între ele pentru a duce capra moartă în pătratul propriu. Misiunea membrilor echipei este să se ajute, pe când cei din echpa adversă fac tot ce se poate pentru a-i împiedica. Au loc lovituri, împingeri, de unde contuzii, articulații dislocate, chiar și oase rupte. Este un joc dur, dar apreciat drept bărbătesc. Acum a devenit principalul sport de echipă la Jocurile Olimpice ale Popoarelor Nomade, căci se organizează și așa ceva, tot cu o periodicitate de patru ani. Ultima ediție a fost organizată în Kârgâzstan, în apropierea culmilor muntoase Tian Shan, chiar pe platoul înverzit Kyrchin, după ce treci de Cheile Semenovskoe, acolo unde Farkhad mi-a povestit toate acestea. Finala a fost cu Uzbekistanul, deținătorii titlului, dar echipa din Kârgâzstan a profitat de avantajul terenului propriu și a câștigat.

Care este însă originea acestui sport de impact față de care hocheiul pe gheață pare destul de blând? Tot Farkhad, într-o engleză cu accent oxfordian, rod al școlirii sale în Occident, mi-a povestit de unde vine această tradiție. Trumele de oi și capre erau păzite călare, între altele, de haitele de lupi. Trebuie să spun că specia de lup din Asia Centrală este de dimensiuni mai mici decât lupul din Carpații noștrii, rezultat al adaptării la o climă mai aspră și la condițiile de stepă semi-aridă. Caii erau dresați să lovească lupii cu copitele. Călărețul intra cu calul în mijlocul haitei, calul lovea lupii cu copitele, apoi călărețul se apleca din goana calului și apuca lupul amețit, cel mai adesea de picioarele din spate, apoi continua galopul până când vedea pe câmp un bolovan și, tot din mișcare, lovea lupul mortal cu capul de piatră. De aici, prin spirit ludic, au inventat sportul despre care tocmai am vorbit.

Glumesc cu Farkhad și îl întreb dacă el a jucat vreodată. Îmi spune că nu, deși ar fi fost mândru să o facă, numai că pregătirea fizică pentru acest joc sportiv este una specială și complexă, trebuie să fii atât bun călăreț, asemenea unui acrobat, cât și un abil luptotr cu brațele, pentru a te apăra astfel de adversari. Plus că trebuie să îți asumi riscul de a te alege cu accidentări. Îmi spune cu nostaligie că orice adolescent visează să fie într-o asemenea echipă. Apoi se destinde într-un zâmbet și adaugă: „Tot așa cum orice capră visează să fie sacrificată pentru a deveni obiectul disputei celor două echipe”.

Articole noi

Vezi si alte etichete:

Ultimele articole