La mijloc de iulie, chiar în zilele în care am trrcut prin cel mai intens și continuu interval canicular pe care l-am trăit în viața mea, m-am aflat la Oradea și în imediata ei vecinătate, la Băile Felix. Am ajuns acolo pentru că m-a prins codul roșu în zonă și am decis că este mai bine să rămân pe loc preț de un weekend decât să mă grăbesc să mă întorc la București. Am și câțiva prieteni acolo, cu toții implicați în efortul de transformare a orașului, așa că am avut ocazia unor discuții și schimburi de păreri. Toată lumea a auzit despre miracolul orădean din ultimii ani, acum am avut posibilitatea să-l văd și să mi-l explic.
Se vorbește mult despre meritele lui Ilie Bolojan, cel ce a resetat administrația publică și a centrat-o managerial pe proiecte, dar este evident că nu a făcut-o de unul singur, ci cu o echipă pe carfe el a construit-o. Într-adevăr, așa s-au petrecut lucrurile, Oradea actuală este cel mai bun exemplu de dezvoltare pe baza fondurilor europene atrase prin proiecte. Până la urmă, secretul este ușor de dezvăluit, tot ce trebuie este să lucrezi profesionist pe baza unor reguli, să proiectezi, să implementezi, să raportezi și să o iei de la capăt.
Orașul a devenit un focar iradiant de dezvoltare pentru întrega zonă, adică s-a produs un efect de difuziune, contaminare și amplificare. Dacă luăm în considerare infrastructura zonală aflată în curs de proiectare ori de finalizare, atunci vedem un oraș conectat prin drumuri de mare viteză în toate direcțiile, în viitorul aapropiat și cu o linie de cale ferată modernizată, doar suntem pe un coridor european. Orașul are deja o centură fluidă și generatoare de proiecte, căci este o regulă simplă, investitorii se așează acolo unde au conexiuni de transport. Principalele intrări în oraș au devenit străzi largi, cu o cale de rulare aproape perfectă, iar acolo unde era cazul s-au făcut și pasaje subterane. Un exemplu în acest sens este intersecția din apropierea hotelului Continental Forum, de pe o parte și alta a Crișului Repede, un punct plurinodal și pentru transportul public. Iar malurile râului au fost transformate într-un spațiu de promenadă, cu verdeață și trotuare, un proiect pe care aș îndrăzni să-l consider exemplar prin virtuțile lui urbane.
Altă componentă finalizată o reprezintă rețeaua de transport public. Poți ajunge repede și fără ocolișuri în orice parte a orașului cu ajutorul tramvaielor și al autobuzelor. Liniile de tramvai au fost astfel trasate încât din maximum două schimbări să poți ajunge oriunde. Și fapt execepțional, toate mijloacele de transport sunt noi-nouțe, moderne, dotate cu aer condiționat, iar plata se poate face și cu ajutorul cardului bancar la pos-urile din interior. Stațiile au un design modern, fiind ele însele o prezență în peisajul urban. Ba mai mult decât atât, tabelele electronice afișează timpul rămas până la sosirea următorului mijloc de transport. De asemenea, legătura cu vecinătățile este realizată ritmic cu autobuze confortabile, fiind posibile și legături din doi pași în localități vecine, de exemplu, de la gara Centrală ai tramvaiul 4 care te duce până la Autogara „Nufărul”, iar de aici iei autobuzul până la Băile Felix, acolo unde a fost conceput un traseu circular care străbate întreaga stațiune.
Orașul este bogat și în parcuri, de la vegetația din lunca Crișului la vechile parcuri, reamenajate, dotate cu mobilier specific de cea mai bună calitate, plus noile zone verzi în cartierele noi aflate în extindere. Am văzut zeci de persoane care fac jogging, altele care doar caută umbra parcurilor pentru a se odihni, dar și turiști care privesc cu interes și admirație. Dar întregul oraș este prietenos deopotrivă cu pietonii și automobiliștii. Ceea ce surprinde în mod plăcut este absența totală a autoturismelor parcate pe trotuare sau pe benzile laterale ale drumurilor. Soluția găsită a fost una folosită peste tot, adică amenajarea de locruri suficiente de parcare și respectarea regulilor. Au fost construite și parcări etajate și subterane care s-au dovedit foarte eficiente în absorția autoturismelor. .
Dar ceea ce impresionează la modul absolut este efortul de reabilitare și punere în valoare a clădirilor orașului. Oradea beneficiază de un patrimoniu unic în privința clădirilor construite în stilul Art Nouveau, ori Jugendstil, cum vă place. Încă mai sunt schele pe unele fațade, dar cele mai multe dintre clădirile emblematice, de la „Vultrul Negru” la palatele de pe strada „Republicii” pot fi acum admirate în toată splendoarea lor arhitectonică. De altfel, municipalitatea oferă tururi turistice pietonale gratuite la sfârșit de săptămână, când poți ajunge din centru, de pe Podul Ladislau, prin Parcul Gojdu, până la Cetate.
Că nu totul este perfect mi-a dovedit și o întâlnire întâmplătoare cu un domn care căuta o umbră. Am intrat în vorbă și am descoperit că unul dintre fii săi, acum redactor la o televiziune importantă, mi-a fost student în urmă cu vreo 25 de ani. Pe un ton hâtru, specific moldav, domnul fiind din Piatra Neamț, mi-a spus că a descoperit trei slăbicuni: nu sunt amenajate toalete publice, în cartierele noi nu sunt bănci în fața blocurilor, fântânile arteziene sunt prea puține. Aș spune că se poate discuta pro și contra despre fiecare dintre aceste deficiențe, dar ele arată, în cele din urmă, cât de puține mai sunt de făcut.
Oradea dovedește că se poate ieși din starea de resemnare în care ne-au afundat decenii nivelatoare de stagnare, decenii în care ne-am obișnuit să ne plasăm singuri în inferioritate. Ori, nu este deloc așa. Orădenii sunt mândri de orașul lor și știu că sunt egali cu orice altă urbe europeană, poate chiar peste unele dintre ele în unele amănunte. Rețeta acestei schimbări este una simplă și ține de noi, de oamenii pe care îi desemnăm să ne reprezinte, dar și de felul în care aceștia se dedică intereselor comunității.
De aceea, vizitați Oradea și gândiți-vă la aceia care au transformat acest oraș. Nu sunt veniți de pe Marte, ci sunt oameni ca și noi, cu toate virtuțile și slăbiciunile noastre. Ce a făcut atunci diferența? Unii ar spune că este o problemă de conștiință și de caracter.