Afirmații
Să mai vorbim niște cuvinte
Pictând cu răsuflări de iele
Să le eliberăm din minte,
Să ni le scrijelim sub piele.
Să ne îmbărbătăm prin vorbe,
Să ne lucim prin ochi în fire.
Să luminăm
Noi,
Tâmpi apostoli,
Tot negrul alb
Din nemurire.
Să scoatem nuferi din mocirle
Ce de prea mult timp zac în noi
Și din eterna cenușie
Să luăm prezentul
Înapoi.
Să fim doar roua de pe pânza
Păianjenului ce ne mușcă
Și,
Sublimându-ne concretul,
Aripi ce sparg a vieții cușcă,
Să exaltăm sorbind veninul
Ce ne reîntoarce în simțire.
Să nu fim muștele din ciorbe
Să dezmorțim din adormire
Nu doar concret să vrem,
ci,
pur și simplu,
fericire…