În ziua traversării Canalului Panama am fost atât de nerăbdător încât am luat micul dejun, o omletă din trei ouă cu cașacaval și toate vegetalele disponibile, încă de la prima oră. Mi-a rămas timp să citesc o povestire de Borges, asta pentru a avea o idee deșteaptă în minte, și să mai fac o navigare de documentare pe internet înainte de navigarea prin Canal.
Portul de îmbarcare este pe ultima dintre insulele arhipelagului Amador, insula Flamenco. Vaporul Pacific Queen, cochet, cu trei punți, cu o capacitate de vreo trei sute de turiști, ne așteaptă. Sunt mulți americani, dar și francezi, scandinavi, germani, ori sud-americani vorbitori de spaniolă. La îmbarcare primim brățări colorate în funcție de ora la care vom coborâ pentru a servi masa, mai întâi micul dejun. Renunț la el și prefer să rămân pe punte.
Ieșim în larg, de unde se vede panoramic întregul oraș, cu zona de zgârie nori, orașul vechi și insulele Amador, un far, apoi avem perspectiva intrării în Canal cu podul Americilor, arcuit deasupra noastră. De noi se apropie o șalupă care ne aduce la bord pilotul care va prelua cârma vasului. Ghidul este vorbăreț și ne dă amănunte interesante, inclusiv despre singurul om care a traversat canalul înot prin anii 1930 și a trebuit să plătească și el o taxă de traversare potrivit grutății sale corporale. Vasele așteaptă să intre în rada portului, cele mai multe pline de containere etajate pe mai multe niveluri. Macaralele din port operează de zor, descarcă containere pentru a fi preluate de camioane grele. Este un sistem mecanic rapid de agățare laterală a containerului și de ridicare a lui pentru a fi apoi pus unde trebuie. Cele mai multe containere sunt ale firmelor Maersk, MSC și Hamburg Sud, surprinzător, prea puține chinezești, față de cum am văzut prin alte porturi ale lumii.
Intrăm în zona de așteptare din fața ecluzei Miraflores și încep operațiunile de ecluzare. Se deschide poarta ecluzei și intrăm. Suntem ancorați la mal pe dreapta, în funcție de direcția din care bate vântul, cu o parâmă. Suntem în dreptul clădirii de unde, cu o zi în urmă, văzuzem, de la etajul șase, operațiunile de ecluzare. Acum suntem în ecluză, perspectiva s-a schimbat, suntem, într-un fel, înăuntru. Poarta se închide în spatele nostru și apa începe să umple bazinul. Urcăm vreo opt metri până ajungem sus. Când nivelul se egalizează cu cel al lacului Miraflores din față, poarta se deschide.
Vasul comercial din față este tractat de locomotive și stabilizat de ele. Se deschide poarta din față, suntem eliberați din strânsoare și pornim. Poarta ecluzei se închide și pot vedea bazinul dintre cele două porți. Nivelul apei începe să coboare în bazin, noi nu mai avem ce să așteptăm și pornim spre următoarea ecluză, Pedro Miguel. Operațiunile se repetă. Urcăm pe canal spre celebra Culebra Cut, zona cea mai dificilă atunci când a fost construit, unde roca vulcanică bazaltică a dat bătăti de cap, mai ales că și bolile tropicale sleiau puterile muncitorilor. S-a lucrat cu mână de lucru de peste tot, din Caraibe și din China, iar un medic cubanez a coordonat asanarea bălților pentru a scăpa de țânțarii purtători de boală. În timpul primei încercări de tăiere a canalului, cea coordonată de francezi, a fost mult mai rău, numărul morților s-a ridicat la 22 000.
Trecem pe sub Podul Centenarului, contruit după anul 2000, apoi vedem Dealul Contractorilor și Dealul Aurului. Se spune că s-ar fi descoperit aur în timpul săpării canalului, ceea ce ar fi dus la o microfebră a aurului. Pe mal se află mari panouri în alb și negru, cu semne clare, linii sau cruci, menite a ghida navigația. Pe dreapta apar câteva clădiri, datează din timpul americanilor, acum au fost transformate în închisoare. Văd și un vechi far. Tot din dreapta vine, pe sub un pod, râul Chagres, cel ce alimentează canalul cu apă.
În fine, ajungem în portul Gamboa, iar în fața noastră se întinde Lacul Gatun. Aici se încheie traversale turistică, doar vasele comerciale își continuă navigația. Traversarea ar continua cu lacul Gatun și ultima porțiune a canalului care duce la Atlantic, la portul Colon. Această porțiune se traversează rar de către vasele turistice, cam o dată pe lună, depinde dacă ai norocul să te nimerești pe acolo.
În portul Gamboa suntem așteptați de microbuzul care ne-a adus în portul de pe insula Flamenco pentru a fi duși înapoi. Revenim în oraș trecând prin Albrook, cartierul unde locuiau americanii atunci când controlau canalul pe câte o fâșie în dreapta și în stânga lui, apoi ajungem și în cartierul Balboa, zonă portuară, numit astfel, ca și moneda locală, în onoarea conchistadorului spaniol, Vasco Núñez de Balboa, primul european care a pus piciorul aici.
Am revenit pe Lacul artifical Gatun la sfârșitul anului trecut pentru a adăuga încă o experiență și a completa ceea ce am văzut anterior. Trebuie spus că Lacul Gatun are o cotă cu 26 de metri mai ȋnaltă decât oceanele Atlantic și Pacific, dar diferența de nivel dintre cele două oceane este practic insesizabilă, de doar vreo 20 de centimetri. Ca urmare, vasele care traversează istmul Panama trebuie să fie ridicate la intrare prin ecluze, apoi coborâte la ieșire, tot prin ecluze. Inginerie, nu glumă!
Pentru a naviga doar pe Lacul Gatun fără a mai traversa Canalul Panama trebuie să te îmbarci în portul Gamboa. Dacă ai timp, în drum poți vizita rezervația Soberania, adică să faci o drumeție printr-o pădure tropicală. Din Portul Gatun ne-am îmbarcat în bărci cu motor și am navigat pe lac în jurul insulelor, la distanță de vasele care își vedeau de drumul lor. Și această experiență este foarte spectaculoasă,dacă ai noroc de un barcagiu care să știe pe unde se află fauna specifică în vegetațiam luxuriantă. Avem noroc că barcagiul nostru știe cum să atragă maimuțele capucin, prietenoase și șmechere, se zice despre ele că au un comportament care echivalează cu cel al omului mincinos. Am văzut numeroase iguane ielșite la soare și câțiva „leneși” agățați prin copaci, se zice despre ei că pot sta și o săptămână în același loc. Au mai zburat deasupra noastră mai multe păsări, dar în apă nu am văzut niciun crocodil.
Este o vreme foarte plăcută, cu un aer reconfortant după ploaia de dimineață. Norii s-au disipat, soarele învinge și un mare curcubeu în formă de arc apare deasupra lacului.