În memoria domnului Bebe Călinescu.
Cinicul Nicolae Barbu, proprietar de cimitir, și-a depus pentru a patra oară candidatura la funcția de primar al Giurgiului. De ce cinic? Deoarece îți trebuie o doză enormă de cinism ca să faci o afacere din tragedia ființei umane. Un asemenea personaj, venit de departe, nu din stepele Rusiei, ci de la Tulcea, care, cum se spune, “calcă pe cadavre” nu ar avea ce căuta în fruntea urbei. Și aici discuția ar trebui să se încheie. Privind retrospectiv, la cele două mandate de primar(2012-2020), dar și la cel de consilier local(2008-2012) despre Nicolae Barbu s-ar putea spune ceea ce scria Hannah Arendt(Originile totalitarismului) despre Cecil Rhodes, “un om de afaceri ambițios, cu o tendință marcată spre megalomanie”. Pentru Rhodes, expansiunea (cuceririle teritoriale) era totul: “Aș anexa și planetele dacă aș putea”. Nicolae Barbu joacă în același film, un fel de “mic imperialist”, dar la o scară redusă. A “reușit”, de-a lungul mandatelor sale de consilier local și de primar, să acapareze multe teritorii din Giurgiu, unele dintre ele aparținând Primăriei, deci giurgiuvenilor, de pildă Cetatea și Stomatologia, a înstrăinat, te crucești cui, Veriga(se pare cu dus-întors) etc. Dacă și-ar menține ritmul acaparărilor din postura de viitor primar, un scenariu înfricoșător, s-ar putea ca la un moment dat giurgiuvenii să se trezească fără Giurgiu, un oraș devenit un fel de colonie a tulceanului. Și toate astea în condițiile în care a “reușit”, pe parcursul celor două mandate de edil șef, să “îngroape” (deh, specialitatea casei) Primăria în datorii. Cum și cu ce folos pentru giurgiuveni se va vorbi în săptămânile care urmează. Vrând-nevrând gândul mă duce la nea Ion, pitorescul ospătar de la Preșu’ Roșu, care, preocupat fiind, la ora închiderii, să facă monetarul așezat la o masă, la întrebarea unui client întârziat “Ce faci nea Ioane, nu-ți ies banii?”, acesta i-a răspuns “Băi, banii mei ies, da’ nu ies banii statului.”
P.S. Demagog cat cuprinde, candidatul Nicolae Barbu a făcut la lansarea candidaturii un adevărat elogiu al “traiului pe datorie”.
P.P.S. Fiind evidentă implicarea candidatului Nicolae Barbu în “afacerea Incineratorul” și având în vedere negarea vehementă a realității venită din partea sa, nu poți decât să te întrebi: candidatul Nicolae Barbu minte cum respiră sau respiră precum minte?