Cu fața către sus mă pun,
Poate revăd chipuri uitate,
Și fără rost ele rămân,
Cuvintele…necuvântate!
Nici nu mai știu ce să mai spun,
Când visurile sunt departe,
Și fără rost ele rămân,
Cuvintele…necuvântate!
Întrebări? Da, îmi tot pun,
Răspunsurile par deșarte,
Și fără rost ele rămân,
Cuvintele…necuvântate!
Și poate ceața adunată,
De cerul clar ea se desparte,
Iar vorba ta devine faptă,
Cuvintele… sunt cuvântate!