Este trecut de ora prânzului, așa că decidem să împletim scopurile turistice cu nevoile cotidine ale vieții și să ne astâmpărăm foamea în timp ce vizităm Marele Bazar Chorsu, situat în centrul orașului vechi. Numele său vine din limba persană și înseamnă „răscruce” sau „patru direcții”. Doar vechea madrasă Kukeldash, construită în jurul anului 1570, a mai rămas în picioare din zona veche, celelate clădiri sunt noi. Bazarul propriu zis este o clădire imensă, circulară, acoperită de un dom de culoare albastru, construită în anii 1980 în stilul modernist sovietic. De jurul împrejurul cădirii centrale se află alte străzi cu tarabe de o parte și de alta, precum și o piață agroalimentară în aer liber de unde se poate lua mâncare tradițională. Impresia este covârșitoare și este dată atât de imensitatea construcției cât și de furnicarul de oameni și de diversitatea ofertei. Practic, poți să cumperi orice de aici.
Mă pierd sub cupolă și străbat veritabilele străzi interioare, privind în dreapta și în stânga. Cel mai mult timp acord raioanelor de produse alimentare, discut cu vânzătorii, gust, testez, la final cumpăr câte ceva. M-au impresionat raionele de brânzeturi, acelea unde se vindeau murături și cele cu mezeluri. Am aflat amănunte și despre o delicatesă locală, coada grasă de oaie. De asemenea, am gustat din mierea de bumbac. Am intrat și îm marea brutărie, urmărind procesul de fabricație, cum se pregătește maiaua, cum se fac pâinile rotunde, se șanțează cu sigla brutarului, se bagă la foc de lemne și apoi sunt gata de vânzare. Ne-am asociat și am cumpărat din diverse locuri pentru a testa mai multe sortimente, iar mica bucată de brânză pe care o cumpărasem s-a dovedit a fi operfectă în combinație cu pâine fierbinte. Am ajuns apoi în piața cu mâncare de-a gata, iarăși o ofertă generoasă și diversă, cu tot felul de specialități locale. Nu am rezistat tentației de a mânca la fel ca localnicii, așa că m-am așezat la rând, am comandat un fel de frigărui, una de vită, alta de oaie, apoi am așteptat să fiu servit la masă, sorbind ceaiul. Lângă frigărui am primit și ceapă feliată cu condimente. Am mai cerut un ceai, apoi desertul, nimic altceva decât fructe.
Ne reîntâlnim în punctul stabilit pentru a continua turul. Oprim la un atelier de ceramică al unei familii de artiști, Rakhimov, care duc meșteșugul din tată în fiu. Este deopotrivă un artizan și un artist, un păstrător al tradiției și un experimentator. Își transmite meseria nu doar fiului, ci și altor tineri din zonă. Mărturisesc că am rămas surprins de calitatea artefactelor și nu am rezistat tentației de a cumpăra un vas din ceramică, pe care, firește, întors acasă l-am dat cadou unei prietene care are pe un perete farfurioare din toată lumea. .
Următoarea oprire o facem la o stație de metrou pentru a coborâ în subteran pentru a face o plimbare, cu popasuri în cele mai interesante stații din punct de vedere arhitectonic. A fost construit în perioada sovietică, dar interioarele au fost refinisate, asfel încât sunt semnificative pentru arhitectura zonei. Totuși, o excepția a rămas, stația Cosmonauților, decorată cu medalioane ale celor mai importanți cosmonauți din epocă, între care și Valentina tTereșkova, prima femeie ieșită în spațiul extraterestru, fapt întâmplat în anul 1963. Într-o altă stație s-a mai păstrat un mozaic care amintește de Jocurile Olimpice din anul 1980.
Urcăm la suprafață în stația din fața Pieței Independenței, acolo unde se află și Palatul Prezidențial, motiv pentru care uneori, dacă sunt vizite la nivel înalt, sunt restricții de circulație, așa cum mi s-a întâmplat la una dintre vizite. Tot aici se află un parc în care se găsește unul dintre cele mai inspirate Monumente ale Eroului Necunoscut. La intrarea în parc se află o boltă pe care stau statuile unor berze, simbol al înnoirii sau la vieții noi. Urmează apoi statuia unei mame îndurerate, idee unică, să celebrezi eroii căzuți prin intermediul unei mame simbolice care își plânge fiul. În apropiere se află câteva clădiri de tip mausoleu care adăpostesc registre în care sunt scrise numele celor căzuți în luptă. Întregul ansamblu surprinde nu doar prin originalitate, ci și prin emoția pe care reușește să ți-o transmită. Felicitări celor care l-au conceput!
Continuăm plimbarea prin parc până ieșim la unul dintre bulevardele principale, în fața Teatrului Alisher Navoi. Din discuțiile cu Anait despre viața culturală în Tașkent aflu că aici a fost exilat prințul moștenitor Constantin Romanov, cel căruia o balerină i-a sucit mințile, încât a ajuns să fure bijuterii ale familiei pentru a-și întreține iubita. A murit înainte de venirea la putere a sovieticilor. Cât privește impozantul teatru, acesta a fost proiectat de același arhitect care a făcut Mausoleul lui Lenin din Piața Roșie de la Moscova. Se zice că și locul pe care a fost ridicat teatrul a fost propus tot de el după o îndelungată cercetare. Și se mai știe că la finalizarea construcției au contribuit japonezii luați prizonieri în timpul celui de Al Doilea Război Mondial. În prezent au loc spectacole de operă și balet, prețurile nu sunt mari, iar calitatea reprezentațiilor este de nivel înalt, așa după cum spun cei care le-au văzut. Ideal ar fi să vezi și un spectacol, eu nu am reușit să o fac, deși am fost în Tașkent de trei ori, dar s-a întâmplat să fie în perioade în care nu erau vacanțe între stagiuni.
Timpul a trecut, astfel încât suntem aproape de înserare sau dincolo de ea, depinde de perioada din an în care faci turul. Dacă îl faci vara, îți mai rămâne timp pentru o plimbare pe strada Broadway, chiar așa, o pietonală cu magazine, terase și restaurante, dar și cu vânzători de vechituri, inclusiv de obiecte de uz militar din vremea sovietică, foarte căutate de turiștii occidentali.
Este timpul cinei la un restaurant cu specialități tradiționale, cu faimoasele găluște umplute cu carne și spanac, o ciorbă de perișoare minuscule, un pilaf tradițional și salate. Desigur, trebuie încercat și un vin local.
Aici se încheie turul ideal pe care l-am propus pe baza experiențelor mele în Tașkent. Și, totuși, a mai rămas câte ceva de descoperit, dar despre acest opțional, recomandat celor interesați de istorie, voi povesti în episodul următor.