Privind prin veacuri ce-au apus,
Noi ne uităm spre tine,
Nu s-a înteles ce tu ai spus,
Acum… se știe bine!
Când turcii toți pășeau spre noi,
Cu mers de tăvălug,
Tu către oameni te-ndreptai,
Luându-i de la plug!
Nu mai conta că erau preoți,
Ostași, tineri, mireni,
Tu, mândru le stăteai în față,
Lângă Călugăreni!
Ba ai ajuns până la noi,
La apa de la Istru,
I-ai tot trimis pe mal, la ei,
Ca într-un vis sinistru.
Te-ai dus și către ligi creștine,
Fiind cu Dumnezeu,
Când unii n-au crezut in tine
Și unelteau din greu.
Acum, te știm ca ”cel Viteaz”
Mihai, numele tău,
Te mai cunoaștem ca ”cel brav””
Ești, simplu, un erou.