8.8 C
Giurgiu
luni, noiembrie 4, 2024

„Bullet train” în Uzbekistan

Când am început documentarea pentru a doua...

Lumină de septembrie în Delta Dunării

Să vezi Delta Dunării atunci când vara...

Turnurile cu ceas din Tașkent

Povesteam într-un episod anterior despre transformarea străzii...

„Viață bună” în sudul agricol al Italiei

Opinii„Viață bună” în sudul agricol al Italiei

Congresul Mondial de Filosofie, eveniment ce are loc o dată la patru ani, precum Jocurile Olimpice, a fost organizat în acest an între 1 și 8 august la Roma, o perioadă în care canicula face ravagii în mod tradițional. Eu am preferat, s-ar putea spune că tot din motive filosofice, să dau întâietate unei expediții în Madagascar, așa că la Roma am ajuns abia spre final, în ultimele două zile, suficient însă pentru a lua pulsul evenimentului.  Am mai rămas la Roma încă două zile pentru o documentare pe urmele lui Bernini și Boromini, animat de ideea unui studiu privind Roma barocă și diferențele programelor estetice ale celor doi, apoi m-am aflat pentru o săptămână în sudul Italie, spațiu pe care doream să-l explorez mai pe îndelete.

Dacă e să fiu riguros, aș spune că deși am parcurs sudul Italiei de la sud de Napoli de mai multe ori, mereu m-am aflat în trecere, așa că nu am avut cum să-mi fac o părere proprie și am preluat șabloanele fixate la nivelul opiniei publice. Am ajuns prima oară în sudul continental al  Italiei spre sfârșitul anilor 1990, dar atunci ținta era Sicilia. Am luat un vapor din Croația, de la Split, și am debarcat la Bari. Am văzut apoi numeroase indicatoare care arătau direcția spre localități care au devenit între timp din ce în ce mai cunoscute, așa cum ar fi Matera sau Alberobello, dar le-am lăsat pentru altă ocazie. Am revenit și mi-am împlinit scopurile turistice, însă am început să pun la îndoială imaginea asupra sudului Italiei, agricol și sărac, privit în contrast cu nordul dezvoltat și industrializat. Ei bine, în vara asta am lămurit problema.

Într-adevăr, sudul este eminamente agricol, însă modul de viață pe care l-am descoperit aici m-a făcut să consider preconcepută și greșită imaginea pe care o aveam. De fapt, dacă ar fi să spun totul într-o propoziție, aceasta ar fi aceea că sudul agricol al Italiei demonstrează că agricultura poate fi o opțiune de viață și că nu doar industrializarea ne asigură un standard ridicat. Mai mult decât atât, acum aș susține că, în anumite condiții, viața bazată pe agricultură poate fi mai bună decât viața industrială, că țăranul poate fi mai fericit și mai împlinit decât muncitorul industrial.

Am vizitat mai multe mici localități, toate muzee în aer liber, așa cum este întrega Italie prin patrimoniul ei istoric. Dar mai mult decât orașele, am fost interesat de sate, cu nimic mai prejos decât ceea ce se oferă în orașele aglomerate. Satele din sud dispun de toate utilitățile unei vieți moderne, iar casele oferă chiar mai mult confort decât viața într-un apartament dintr-un bloc orășenesc. De fapt, în ultimii ani această realitate a fost descoperită în întreaga Europă și a apărut o tendință a mutării de la oraș la sat, considerându-se, pe bună dreptate, că viața la țară este mai bună în multe privințe. Toate aceste sate sunt dominate de mici afaceri de familie în care se vând produse locale, de la pâine și paste la artizanat.

Dar cel mai mult m-au impresionat fermele agricole, adevărate modele ale unui capitalism care reprezintă o alternativă viabilă la corporatismmul agresiv care se răspândește fără respect față de tradiții și diversitate. M-am mirat să văd că sunt complet absente marile corporații pe care le știm. Viața economică economică este dominată de mici întreprinzători, un model care dă capitalismului de aici o altă structură socială, parcă mai umană. Dau doar un expemlu. Am fost în vizită la o fermă agricolă de mai multe zeci de hectare, specializată în cultura viței de vie, care organizează și mese de prânz însoțite de degustări de vin. Ferma are o vechime de vreo trei sute de ani, iar familia respectivă deține această proprietate de și mai mult timp. Acum este condusă de o femeie de peste 40 de ani, ajutată de ceilalți membri ai familiei, părinți, bunici și copii. Cei mai în vârstă membri ai familiei au spre 90 de ani și sunt încă activi. Băiatul de 20 de ani este acum la studii universitare în domeniul economic și după absolvire se va întoarce la fermă. Totul arată impecabil, clădirile vechi sunt restaurate, construcțiile noi sunt eficiente energetic, iar utilajele de care dispun sunt cele mai noi din punct de vedere tehnologic. Au și salariați, unii permanenți, alții sezonieri, atunci când se fac lucrările agricole sau se adună recolta. În ultimii ani sunt asaltați de turiștii care doresc produse naturale, gustoase și sănătoase.

În afară de această bunăstare materială și de stabilitatea financiară a afacerii, m-a impresionat în mod plăcut starea de spirit a acestor oameni, siguri pe sine, mulțumiți și optimiști. I-am perceput pozitiv, iar din întreaga lor atitudine se degaja atât o coeziune familială robustă, cât și o bună cooperare cu ceilalți membrii ai comunității din acea zonă. Am îndrăznit să-i întreb despre toate acestea și am primit răspunsuri elocvente: da, viața la țară a devenit o alternativă la viața agitată de la oraș și oferă, după părerea lor, mult mai mult, pe scurt, viața este mai bună și mai frumoasă. Adunați în jurul mesei, am ciocnit paharele pline cu vin și am sorbit licoarea măcar cu speranța unei Pax Romana.

Articole noi

Vezi si alte etichete:

Ultimele articole